вторник, 28 февраля 2012 г.

Oligarhii vor democraţie?

La 25 februarie, Vlad Plahotniuc a ieşit cu iniţiativa legislativă privind aplicarea votului uninominal în sistemul electoral al Republicii Moldova. Argumentarea spicherului a fost una pe cît posibil de nobilă – alegătorii trebuie să voteze pentru persoane concrete, nu pentru liste electorale, în spatele cărora se ascund persoane anonime, iar uneori, chiar şi dubioase. Totodată, Vladimir Plahotniuc spune că este gată să rişte cu nealegerea sa în viitorul Parlament, numai ca această iniţiativă să fie adoptată.

Avantajele votului uninominal
Unii analişti, au venit cu argumente suplimentare în sprijinul ideii. Astfel, argumentele de bază în favoarea acestui model sunt trei:
  1. conexiunea dintre alegătorii raionului şi deputaţi, deci, un grad mai avansat al democraţiei, o promovare a interselor circumscripţiei
  2. reducerea la zero a dictaturii liderilor de partid
  3. eliminarea PCRM de pe eşichierul politic, care fiind lipsit de personalităţi marcante, va pierde categoric şi irevocabil în faţa reprezentanţilor AIE.
Sistemul majoritar şi democraţia
La o analiză mai atentă, majoritatea argumentelor invocate în sprijinul acestui sistem, nu rezistă criticilor. Acest sistem ar fi bun pentru SUA, dar nu se pretează la condiţiile Moldovei. Să le luăm pe rind:
  1. În teoria politică, sistemul proporţional este, la general vorbind, considerat mai democratic, fiindcă este mai reprezentativ, permite prezenţa şi a unor partide şi grupuri sociale mici în parlament. Ca regulă, sistemul majoritar funcţionează în state cu o cultură politică unitară, nu fragmentară ca la noi, fiind aproape imposibil de aplicat în societăţile multietnice, lipsite de identităţi naţional-politice comune, polistructurate şi cu o cultură politică fragmentară. În aşa sisteme ca cel moldovenesc sau olandez, unii politologi gen A.Lijphart recomandă în mod imperativ sistemul propoţional şi democraţia cosocială. Asta din cauza, că în sistemul majoritar, învingătorul, care a acumulat 50,1 voturi, obţine totul, iar 49% de voturi exprimate pentru alţi candidaţi, se risipesc. În consecinţă, grupurile minoritare care nu sunt reprezentate în parlament, devin reticente faţă de sistemul politic, se înstrăinează de acesta, ba chiar îl repudiază. În SUA situaţia se echilibrează, fiindcă cetăţenii aleg preşedintele, judecătorii, şeriful, etc. Iată de ce, sistemul proporţional este răspîndit în majoritatea statelor europene, cu o democraţie avansată. Mă refer aici la Belgia, Danemarca, Norvegia, Islanda, Finlanda, Suedia, Austria, Spania, Italia, Olanda, Portugalia, Elveţia.
  2. Conform indicatorului democraţiei, elaborat de The Economist Intelligence Unit ( Index of Democracy 2011), care măsoară calitatea democraţiei în statele lumii, avem următorul peizaj:
  • Norvegia – locul 1
  • Islanda – 2
  • Danemarca -3
  • Suedia – 4
  • Marea Britanie – 18
  • SUA – 19
Deci, statele cu sistem proporţional sunt considerate cele mai democratice. SUA şi Marea Britanie stau la coada clasamentului. Ce s-ar întâmpla cu Moldova, care se află azi pe locul 64, în acest clasament, dacă ar introduce acest sistem?
Fortificarea oligarhiei
  1. Astăzi, sistemul proporţional bazat pe liste impune liderii politici să includă persoane cu autoritate în propriile liste, pentru a avea efect de imagine cumulativ. Astfel, în liste mai apare şi intelectualitatea (Nantoi, Ciubasenco, Godea, Tănase, Hadîrcă, Lupan, etc) ţăranii, muncitorii, deşi ultimii, tot mai rar. In cazul sistemului uninominal, la alegeri vor putea participa doar indivizii foarte bogaţi, care-şi pot achita campania electorală și mitui alegătorii. În consecinţă, Parlamentul va fi format doar din businesmani şi baroni locali, adică nomenclatura locală, fără nicio şansa pentru intelectuali, jurnalisti, pedagogi. Spre exemplu, în Congresul şi Senatul SUA majoritatea deputaţilor sunt oameni foarte bogati, milionari. Acelaşi lucru s-a produs în Ucraina şi Rusia, unde oligarhii cumpărau regiuni întregi. Dacă partidul va promova pe cont propriu indivizi cu autoritate, aceştia oricum vor fi dependenţi de boşii de partid.
  2. Deci, s.m. va consolida definitiv sistemul oligarhic, fiindcă oligarhia naţională se va contopi cu cea regională, excluzînd din jocul puterii grupurile sociale «incomode», care nu înţeleg limbajul schemelor, banilor, discounturilor, off-shore-urilor, vorbind despre valori şi idealuri. Respectiv în loc de un singur Păpuşar, vom obţine 101!
  3. Atunci, de ce acest sistem funcţionează bine în SUA? Aici în SUA, poporul alege preşedintele, judecătorii, şerifii, senatori, congresmanii, şi chiar conducerea şcolilor. Deci, toată puterea e responsabilă în faţa poporului, existînd şi un mecanism clar de echilibre şi reţineri. La noi, se propune ca președintele, judecătorii, CCA, CEC, SIS să fie numite de oligarhii din parlament, deci, să fie sub controlul lor total. Aici e miezul problemei. Unii oligarhi speră, că prin acest sistem, ei își vor putea promova proprii subalterni în legislativ, strivindu-i pe ceilalți, grație resurselor financiare și mediatice copleșitoare. Sau să-i cumpere pe reprezentanții concurenților electorali. Iată de ce, avem mari dubii, că acest demers țintește spre consolidarea democrației.
Dispariția majorității partidelor moldovenești…
  1. Sistemul majoritar favorizează partidele mari, şi stimulează mai devreme sau mai tîrziu formarea sistemului bipartid (vezi SUA, Marea Britanie). Cum credeţi, care ar fi cele 2 partide, care vor fi reprezentate în parlament, dacă se introduce acest sistem? Răspunsul este evident – PCRM şi PLDM… PL ar avea 3-4 deputaţi, toţi din Chişinău, PDM 5-6, şi asta într-o ecuaţie foarte optimistă. În viitor, aceste partide vor dispărea.
  2. Teza că PCRM e lipsită de personalități, este discutabilă. Cel puțin, ea este valabilă și pentru partidele constituante ale AIE, care nu au prea multe nume notorii, precum recunoaște și deputatul PLDM, Tudor Deliu. Azi, AIE mai poate avea randament electoral doar datorită reitingului propriilor președinți (Filat, Chirtoacă, Lupu). Ei sunt «locomotivele», care își aduc «vagoanele» în legislativ. Prin vot uninominal, ei se vor aduce doar pe sine…
  3. Mulți din primarii PD si PLDM sunt transfugi comuniști, ca și președinții de raion. Amintim, că în 2003 PCRM a avut 368 primari, în 2007 334, în 2011 – 203. Deci, peste 130 de primari au emigrat…Dacă ei devin parlamentari, în ce coaliții vor intra? În plus, să nu uităm, că PCRM a luat multe primării orășenești, majoriatea în CMC. Spre exemplu, în Bălți, în 2010, PLDM a luat 18%, PD – 13.69, PL – 4.93. Cît ar lua ele dacă sistemul va fi majoritar? Corect. 0! La fel în UTAG, Nord, Estul republicii, etc. Iată de ce în anii 90, mulți politologi considerau că sistemul majoritar va da victorie categorică PCRM.
  4. E limpede, că deputații aleși de popor, nu se vor supune nimănui, motivînd, că ei sunt aleșii poporului, și trebuie să reprezinte interesele acestui popor şi nu a partidului. Deci, multe politici guvenamentale riscă să fie compromise. În SUA din motivele enunțate anterior, disciplina internă a partidelor e slabă, deputații votează după bunul plac. Aceasta nu este periculos, fiindcă diferențele de program sunt minimale. În RM-discrepanțele sunt enorme. Coalițiile, cel puțin cîțiva ani consecutivi, vor deveni imprevizibile, stabilitatea guvernamentală va fi de fiecare dată discutată. Acești baroni locali, pragmatici și avizi după resurse, vor forma coaliții nu în funcție de valori și vectori (integrarea europeană sau euroasiatică), ci în funcție de propriile interese materiale. Vom avea situația, cînd proprietarii Victoria Bank, Fincombank, Ascom Group și a cîtorva companii petroliere vor decide toate ecuațiile politice.
Nu va fi solutionat conflictul transnistrean…
Sistemul proporțional cu o singură circumscripție a fost propus pentru a nu pierde definitiv Transnistria, a oferit posibilitatea locuitorilor acesteia de a vota și a se integra în spațiul de drept al Moldovei. Sistemul majoritar pune cruce pe această intenție.
Concluzii:
  1. Sistemul majoritar are plusuri, dar și minusuri. Pentru RM minusurile sunt evidente, riscurile sunt mari. Riscul de bază constă în cumpărarea deputaților, consolidarea oligarhiei, trenarea reformei.
  2. Moldova, eventual ar putea încerca 2 cai: fie să coboare pragul pentru candidații independenți, care astăzi este de 2%, ca și pentru partide, la fel ca în Israel, unde e 1% Danemarca -2% , Argentina -3%. O altă cale ar fi introducerea sistemului electoral mixt, analizînd foarte atent şi aici riscurile.

Комментариев нет:

Отправить комментарий