вторник, 28 июня 2011 г.

PCRM pe masa de operaţie!

Dragi cititori! După cum v-am promis în articolele anterioare, vin cu noi detalii în privinţa planului de destrămare a PCRM, care în limbajul polit-tehnologului Vitali Andrievshii îl auzim drept „re-brending” sau „reformare” a Partidului Comuniştilor din Republica Moldova.  http://www.kp.ru/online/news/917120

Aşa dar, după discursul lui Igor Dodon la plenara CC al PCRM avută loc sâmbăta 25 iunie, suntem martorii oculari a unei polarizări vizibile a PCRM, apropo făcute în mod public.

Nu mă voi referi cu multe detalii asupra discursului propriu-zis, deoarece îl puteţi accesa pe portalurile http://www.ava.md/, http://www.unimedia/, http://www.omg.md/ etc. Voi pune accentul în special asupra esenţei acestuia.

Luînd în calcul retorica dură a lui Dodon, voi puncta doar câteva momente destul de importante. Şi anume, I. Dodon a dat de înţeles că rezultatul său nesatisfăcător la alegerile locale a fost obţinut din vina Partidul Comuniştilor, şi a lipsei de reforme, precum şi din cauza existenţei unor persoane din interiorul partidului care au încercat să-l compromită prin intermediul consilierului Tofan.

În acest caz, nu este neapărat să fii mare expert în domeniul tehnologiilor politice, algoritmul este clar, că Igor Dodon s-a referit volens-nolens la Mark Tkaciuk şi liderul PCRM, Vladimir Voronin.

Aici, nu trebuie să trecem cu vederea nici briefingul lui Tkaciuk făcut pentru presă cu privire la implicarea PCRM în organizarea evenimentelor din 7 aprilie 2009.

Personal nu infirm, nici nu confirm tangenţa lui Tkaciuk la aceste evenimente sumbre pentru istoria moldovenească, deoarece nu cunosc detaliile. Să se expună organele abilitate în acest sens.

Dar, spun cu certitudine că Dodon va face tot posibilul să-l înlăture pe Mark Tkaciuk şi Vladimir Voronin de la cârma PCRM, aplicînd toate mijloacele şi metodele, inclusiv cele machiaveliste.

Dihotomia comunismului moldovenesc a existat şi anterior, însă, doar la nivel de idee, deoarece toţi factorii care încercau să-l distrugă erau dinafara acestui segment politic.

Acum, situaţia e cu totul de altă natură, unde efectul final va fi unul dezastruos pentru vechea conducere a PCRM. Formaţiunea este supusă unei incizii chirurgicale de anvergură din interior, de către persoane cărora PCRM-ul le-a servit drept casă şi masă şi s-au bucurat de încredere şi perspectivă de promovare.

La moment vedem două scenarii de dezvoltare.
Unul ar fi înlăturarea selectivă a conducerii vechi cu înlocuirea ei de către aspiranţii lui Dodon cu reformări la capitolul simbolică, program, administrare şi doctrină.

Сe-l de-al doilea ar fi ca Dodon să se auto-amputeze cu o bună parte din aripa tânără a PCRM şi să fie transplantat pe corpul unui actor politic, care nu exclud că va fi în continuare finanţat de clanuri oligarhice din republică ce acţionează la comanda Moscovei, despre care am scris în articolele precedente şi unde anticomunistul Vitali Andrievschi a preparat deja terenul.

Noul proiect politic este privit ca o platformă politică de alternativă pentru coagularea dimensiunii politice centriste şi de centru-stînga. Entitatea căreia va depinde în totalitate de dispoziţia elitei de la Kremlin.

понедельник, 13 июня 2011 г.

Moscova nu iarta şi nu crede lacrimilor - 2, sau epopeea tradatorului

Vin cu noi argumente, pentru a continua dezvăluirile începute în articolul „Moscova nu iartă şi nu crede lacrimilor”. Eu sper sa fiu auzit de conducerea PCRM.

După cum am vorbit şi anterior, alegerile locale din 5 iunie a constitut o importanta fază premeditată în laboratoarele de la Kremlin, care a dat startul unei lupte făţişe de înlăturare a lui Vladimir Voronin de la cîrma PCRM. Principalele manevre având loc în capitală.

Primele semnalări de acest fel, care ar trebui sa-l îngrijoreze pe liderul comunist, au apărut anume după ce în rîndurile acestei formaţiuni a păşit Igor Dodon. Daca să ne aducem aminte, Dodon nu o singură dată a ieşit cu propunerea de reformare a partidului, ceea ce de fapt ar însemna dezmembrarea acestuia.

În umbra ideii de aşa numitei „reformări” a PCRM se regăseşte politologul Vitalii Andrievschi. Deşi, este un anticomunist înrăit, Andrievschi a căutat prin orice metode să ofere serviciile sale PCRM.

Mizînd de relaţiile mele din interiorul PCRM şi pe bunul meu simţ, Andrievschi a fost acceptat în rîndurile PCRM, deşi s-a aflat în dizgraţia conducerii partidului.

Făcînd parte din echipa tehnologilor politici ai PCRM, Andrievschii prinde doi iepuri odată. În primul rînd lucrează activ la transferarea capitalului pro-rus al formaţiunii sub conducerea altei persoane. În cazul nostru este vorba de Igor Dodon. Şi al doilea rînd, duce o luptă de revanşardă cu vechii săi duşmani, mai cu seamă familia Voronin.

Să ne oprim aici mai în detaliu. Vitalii Andirevschi în permanenţă a fost un catalizator al forţelor anticomuniste capabile să ducă PCRM-ul la pierzanie.

În anul 2001 Vitalii Andrievschii a fost implicat în cadrul staff-ul electoral al Partidului „Alianţa Braghiş”, punînd miza pe Dumitru Braghiş drept principal rival al comunismului. Începînd cu anul 2003 a fost încadrat în grupul de strategi ai Alianţei „Moldova Noastră”. În perioada alegerilor parlamentare din 2005 a prestat servicii de consultanţă pentru Blocul Moldova Democrată, lider fiind pe atunci Serafim Urecheanu.

Pe lîngă toate acestea, Vitali Andrievschii a fost principalul animator al strategiei electorale ale fostului prim-ministru Vasile Tarlev, care era privit ca potenţială unealtă de distrugere a PCRM-ului.

Să nu uităm că domnul Andrievschi este şi un bun prieten al familiei Lucinschi. Ex-preşedintele Republicii Moldova, Petru Lucinschi a fost unul dintre cei care şi-a pus în plan crearea Partidului Comunist din Moldova, fapt confirmat de către actualul Secretarul PCRM, Iurie Muntean. http://unimedia.md/?mod=news&id=33933

Vitali Andrievschii a dus un adevărat război informaţional împotriva PCRM, care a fost motivat atît de comanda Moscovei, cît şi de repulsiile  personale iscate în urma presiunilor din partea PCRM. Comuniştii pe cînd se aflau la guvernare l-au persecutat pe el şi membrii familiei sale.

Deţinînd mîna pe „pulsul” PCRM, sunt ferm convins că în curînd vom fi martorii unor acţiuni care vor arătat adevărata faţă a domnului Ardrievshii şi scopurile sale faţă de partid şi liderul acestuia.

четверг, 9 июня 2011 г.

Moscova nu iarta si nu crede lacrimilor


In acest articol imi doresc sa aduc putina lumina asupra pericolelor care exista pentru Vladimir Voronin, un lider demn de stima si respect, de care Moldova mai are nevoie. Vladimir Voronin continua sa fie tinta liderilor de la Kremlin, care si-au pus scopul de a-l scoate din viata politica moldoveneasca.

Conducerea de la Kremlin si mai cu seama, Vladimir Putin nu l-a iertat pe Vladimir Voronin. Rezultatele scrutinului din 5 aprilie 2011 si comportamentul unor concurenti electorali, scot in relief aspecte din planurile realizate de Moscova faţă de componentele comode si incomode ale clasei politice moldovenesti .

Inlaturarea lui Vladimir Voronin de la cirma PCRM devine, putin cite putin, o realitate. Analistii rusi spun cu voce tare, ca insuccesul lui Dodon la alegerile din 5 iunie se datoreaza actualului lider al PCRM, Vladimir Voronin. Despre aceasta ne vorbeste si Ala Iazicova, seful Centrului pentru problemele regiunilor Mării Mediterane şi Marii Negre din cadrul Institutului pentru Europa a ASR, publicat pe pagina www.ng.ru.

Desi, se doreste o urgentare, liderii de la Kremlin materializeaza incet, dar sigur planurile diabolice de distrugere a PCRM si inlaturarea lui Voronin de la cirma partidului. Din 2005 incoace suntem martorii asedierii PCRM-ului şi mai cu seama a personalitatii lui Vladimir Voronin din partea Moscovei.

Facind o retrospectiva a celor ce s-au intimplat in trecut vedem ca o prima etapa urmrarita de Kremlin a fost scoaterea PCRM-lui de la guvernare. O prima incercare a fost pusa in lucru la alegerile parlamentare din 2005, dar fara succes.

Apoi, obiectivul dat a fost, totusi, realizat de strategii de la Kremlin la 7 aprilie 2009, prin deturnarea manifestatiilor pasnice in actiuni violente de strada, unde agentii Moscovei din interiorul PCRM l-au dezinformat pe Voronin si au propulsat varinata „loviturii de stat” cu implicarea elementului romanesc.

In ipostaza unei formatiuni de opozitie, cirtitele Kremlinului din interiorul PCRM-ului au trecut la a doua faza, ce a constat in crearea unei opozitii intenre si fragmentarea elitelor comuniste. Si aceasta etapa s-a realizat cu succes.

Faza a treia a constat in promovarea opozitiei din interiorul partidului comunistilor, ceea ce este in proces de realizare. Pe alocuri deja sunt rezultate.

Primul pas al fazei a treia a vizat acceptarea lui Igori Dodon in cursa pentru primaria capitalei. Al doilea pas consta in ruperea bazinului electoral al PCRM si consolidarea acestuia sub persoana lui Dodon. Al treilea pas reprezinta operatia chirurgicala de rupere a lui Dodon de PCRM cu pastrarea auditoriului electoral, care dupa estimarile prealabile de moment inregistreaza o cota de 20% in cazul unui sufragiu parlamentar.

Pentru a asigura obiectivul dat, Moscova este nevoita sa suporte cheltuieli enorme. Calculele arata, ca pentru campania lui Igor Dodon, la alegerile din 5 iunie Kremlinul a alocat peste 10 milioane euro, bani cheltuiti pentru armata de tehnologi politici si centre informationale de promovare a lui Dodon, atit, in interiorul partidului, cit si la nivelul opiniei publice largi.

Daca Vladimir Voronin nu se va trezi, exista riscul sa avem doua formatiuni de culoare rosie, una dintre care se va supune altui lider si nu exclud ca acesta sa fie mult cunoscutul „papusar” despre care se vorbeste atit de mult in presa moldoveneasca.

Facind aluzie la legatura lui Chirtoaca cu Vladimir Plahotniuc, Igor Dodon nu face altceva decit camuflarea intr-o oarecare masura a legaturii sale cu acest personaj. Insa, realitatile ne arata contrariul, care apar din trecutul lui Dodon pe cind ocupa functia de ministru al economiei si prim-ministru al RM. Anume in acea perioada cei doi s-au cunoscut, ca in final Dodon sa fie convins de Plahotniuc sa devina membru al PCRM.

Sa ma intelegeti corect, am scris aceste rinduri din stima si repsectul fata de Vladmir Nicolaevici Voronin, care ma tem ca va avea aceiasi soarta ca si Mircea Snegur, cind cei care au fost crescuti de el, l-au tradat miseleste pe la spate. Intr-o buna zi Voronin, intorcindu-se de la odihna, se poate trezi fara partid sau in cel mai bun caz presedinte de onoare al PCRM. In politica moldoveneasca totul este posibil. Ne-am convins si ne convingem in continuare.

пятница, 3 июня 2011 г.

Apel catre alegatori!

Stimati alegatori!
Fac acest apel catre electoratul din Republica Moldova pentru a nu-l vota pe Igor Dodon la functia de Primar General al capitalei!

Igor Dodon de acum nu mai este candidatul Partidului Comunistilor al RM, ci al oligarhilor corupti, care au tradat la rindul lor valorile si principiile de bun simt! Igor Dodon este persoana lui Vlad Plahotniuc, care incearca prin orice metode sa preia primaria Chisinaului, iar Valentina Buliga este doar o marioneta inclusa in cursa electorala pentru a induce in eroare locuitorii capitalei!

Ajunge cu jocurile politice murdare!

Oferiti votul Dvs candidatului Partidului Social Democrat, Sergiu Corobceanu, cel care respecta principiile democratiei si valorile sociale, cel care va ridica bunastarea Dvs!

Сu respect,
Bogdan Tirdea,
presedintele Institutului Social-democrat din Moldova

четверг, 2 июня 2011 г.

Noi dezvaluiri in cazul lui Dodon, care m-au determinat sa fac acest pas


„El îşi umple buzunarele şi nu-l interesează dacă falimentează cineva. Pentru el contează doar să câştige”

Candidatul comunist la funcţia de primar al Chişinăului, Igor Dodon, minte de îngheaţă apele în plină vară. Afirmaţia nu e o diversiune din partea noastră, aşa cum îi place lui să bâzâie în ultimul timp, ci e, din păcate, un trist adevăr. Dodon spune că luptă contra corupţiei, pe când realmente a pus umărul la înflorirea fenomenului. Dodon îşi declară venituri modeste, deşi în realitate trăieşte ca un boier. Dodon face parte din aceeaşi echipă cu Oleg Voronin, cu Grigore Petrenko şi alţii, despre care lumea ştie ce ştie. Cu o neruşinare uluitoare, Dodon aruncă prostiile făcute de comunişti în cârca lui Dorin Chirtoacă. Pentru a înţelege cât de curat este obrazul lui Dodon, e suficient să facem o scurtă retrospectivă a faptelor sale de pe când deţinuse şi alte fotolii călduţe, dar şi ulterior - cazuri despre care mass-media a mai scris.  
2 miliarde de lei pe an, sustraşi prin „mafia cărnii”
„Mafia cărnii”, adică monopolizarea importului de carne, care prejudicia bugetul de stat cu circa 2 mlrd. de lei pe an, a fost constituită în anul 2006, după ce ministru al Economiei devenise Igor Dodon. Odată cu aprobarea Regulamentului cu privire la eliberarea autorizaţiilor pentru importul de carne, marii producători nu mai aveau posibilitatea să importe.

Documentul presupunea un mecanism de obţinere a licenţei atât de sofisticat, încât făcea acest lucru practic imposibil - trebuia să faci rost de un act, valabil trei zile, apoi de altul, valabil 14 zile, timp în care expira primul ş.a.m.d. Însă nici celor puţini, care reuşeau să adune documentele, nu li se elibera autorizaţia.

Dacă insistau, erau chemaţi la MAI, fiind avertizaţi să-şi ţină gura. Până şi ex-premierul comunist Vasile Tarlev spunea că monopolizarea importului de carne a început după transferarea dubioasă a Comisiei abilitate cu eliberarea autorizaţiilor din subordinea Ministerului Agriculturii în cea a Ministerului Economiei, „unde Dodon şi compania au pus mâna pe afacere”.

În aprilie 2008, Fiscul a demonstrat că importul de carne în RM este monopolizat de câteva firme, protejate de stat, care procurau carnea la preţul de 2-2,5 USD de la firme off-shore din „paradisurile fiscale” – Panama, Gibraltar şi Insulele Virgine Britanice - şi o declarau în vamă la un preţ de nimic (12-15 lei pe kg), eschivându-se să plătească impozitele.
După care, trecând printr-un şir de intermediari şi SRL-uri-fantome, carnea ajungea la producătorii finali de cinci-şase ori mai scumpă. Aceste tranzacţii fictive nu erau înregistrare în baza de date a Fiscului, pentru ele nu se calcula TVA, nici impozitul pe venit, spălându-se milioane de dolari. Tarlev mai spunea că producătorii erau constrânşi, în mod neoficial, inclusiv de către structurile de forţă, să cumpere carne doar la preţuri majorate şi de la firmele controlate de şefii grupării. „Schemele, probabil, erau aplicate prin intermediul lui Dodon, care, după ce am plecat eu din guvern, se zice că a luat în mâini tot ministerul.
El îşi umple buzunarele şi nu-l interesează dacă falimentează vreun agent economic. Pentru el contează doar să câştige”, susţinea ex-premierul. Astfel, la fiece kg de carne cumpărat, cetăţenii îi îmbogăţeau cu cel puţin 20 de lei pe afaceriştii ocrotiţi de gruparea lui Dodon. Precizăm că şeful comisiei ministeriale de resort era actualul secretar general al PCRM, Iurie Muntean, iar director adjunct al Agenţiei sanitar-veterinare, care elibera licenţele, era Alexandru Dodon, fratele candidatului comunist la fotoliul de primar al Chişinăului. Nicolae Curtoglo, unul dintre oamenii de afaceri care au deţinut monopolul asupra importului de carne, candidează acum pe lista de consilieri ai PCRM pentru Consiliul municipal Chişinău.
3,5 milioane lei furaţi prin Institutul de Economie
Tot în 2006, când Dodon ajunsese şef la Economie, ministerul şi Academia de Ştiinţe au deschis Institutul de Economie, Finanţe şi Statistică (IEFS). Printre salariaţii instituţiei se numărau cercetători români pe care nimeni nu i-a văzut în faţă vreodată, „suflete moarte”, dar şi persoane vii care n-au lucrat aici niciun minut. Din ultima categorie făcea parte consiliera lui Voronin, Oxana Domenti, funcţionari de la Ministerul Economiei şi AŞM şi, fireşte, Igor Dodon. Numai el, care primea de la IEFS o „leafă” lunară de 6000-7000 lei, plus suplimente consistente, a delapidat de la stat 72,657 lei. În total, însă, prin respectivele scheme, Institutul a secătuit bugetul de stat cu cel puţin 3,5 mln. lei.

Mai mult, IEFS oferea „în chirie” oficii pentru filiala Buiucani a PCRM, care niciodată nu a achitat întreţinerea, datoriile ridicându-se până la 200 mii lei. Dacă, în timpul guvernării comuniste, IEFS a fost ferit de controale, în 2009, când CCCEC a efectuat aici o revizie, Dodon, simţindu-se cu musca pe căciulă, a cerut ca Institutul să fie desfiinţat şi, împreună cu alţi funcţionari, s-a grăbit să-şi restituie salariile. În total, au fost întoarse 345 de mii de lei din cele peste 3,5 mln. lei dispărute.

CCCEC a mai constatat că instituţia efectua achiziţii publice fictive, care erau câştigate numai de firmele primului director al institutului, Viorica Cărare, şi ale soţului său. Formal, la IEFS exista o comisie pentru organizarea licitaţiilor, numai că toţi membrii acesteia figurau şi ca factori de decizie în firmele participante la concurs. În multe cazuri de achiziţii, în contabilitate au fost trecute preţuri duble sau triple, sau pur şi simplu echipamentul procurat dispărea.

Mai târziu, dosarul IEFS a ajuns în judecată, dar aici, probabil, şi-a spus cuvântul corupţia din justiţia noastră. În locul lui Dodon, Domenti şi al altor demnitari implicaţi în schemă, în instanţă au ajuns, în calitate de martori, angajaţi din personalul tehnic. Iar chestiunile discutate au vizat contracte individuale minore despre „desfundarea ţevilor”, „otrăvirea taracanilor”, „împodobirea” pomului de Crăciun şi alte asemenea acte. Învinuită de neglijenţă în serviciu şi delapidarea de mijloace bugetare în proporţii considerabile, ex-directoarea Institutului, Valentina Fetiniuc, s-a ales cu o amendă de 2000 de lei.

Covoare de 100 de mii de lei pentru PCRM
În campaniile electorale din 2009, la indicaţiile ministrului Igor Dodon, ÎS „Floare-Carpet” a împărţit prin satele în care comuniştii aveau întâlniri cu alegătorii covoare în sumă de peste 100 de mii de lei. Numai în martie 2009, „Floare-Carpet” a sponsorizat primăriile Valea Perjei, Novosiolovca, Vinogradovca, Cealâc, dar şi Eparhia de Bălţi, cu 185 de metri de covor, în sumă de 71.471 lei. Iar până în iulie 2009, întreprinderea a pus la picioarele comuniştilor 251 metri de covor.

 Despre aceasta ne spuneau conducătorii întreprinderii în cadrul unui articol publicat de TIMPUL în 2010. „Eu mă supun ministrului Economiei şi sunt obligat să-i îndeplinesc cerinţele”, preciza directorul Nicolae Rabii. Situaţia i-a nemulţumit pe unii angajaţi, în special pe fostul contabil-şef de la „Floare-Carpet”, Vasile Gherman, care a fost demis din funcţie pentru că a refuzat să execute ordinele lui Dodon.

Alte prejudicii aduse Chişinăului
Tot Dodon era ministru al Economiei când au fost vândute hotelurile „Naţional”, „Struguraş” şi automobilele acestora la preţul de numai două milioane USD. Contractul trebuia reziliat, după ce cumpărătorul nu şi-a onorat obligaţiunea de a investi în obiectele procurate 33 mln. USD, însă ministrul Dodon l-a prelungit. În aceeaşi perioadă, a fost vândută ilegal şi clădirea Circului către o firmă off-shore din Cipru. A fost înstrăinat Centrul Naţional de Tineret din Parcul „Valea Trandafirilor”, astăzi aflat în proces de demolare. Un concurent electoral al lui Dodon spune că tot candidatul comunist a propus rezilierea contractului cu compania belgiană, care a început demolarea şi reconstrucţia Stadionului Republican, dar care nu a asigurat lucrările printr-un contract de investiţii.

Palatul de la Buiucani
De la o bucată de vreme, unii locuitori de pe strada Onisifor Ghibu din Chişinău îl văd în fiece dimineaţă pe Igor Dodon venind la intersecţia cu str. Al. Xenopol şi verificând cum decurg lucrările de amenajare ale unui palat cu trei etaje, scrie „Ziarul de Gardă”. Sursa arată că imobilul a fost construit de firma „Reconscivil”, care a ridicat pe aceeaşi stradă câteva blocuri de locuit cu mai multe etaje, în care, potrivit lui Dodon, locuieşte fratele şi nănaşul acestuia.
Cifra de afaceri a respectivei firme a crescut de circa 100 de ori în plină criză financiară, începând cu anul 2008, după ce Dodon fusese numit prim-viceprim-ministru. Sursele „ZdG” susţin că acest lucru se datorează relaţiei de prietenie dintre familia Dodon şi cea a directorului firmei, Valeriu Sufrai. Tot în 2008, Sufrai a fost decorat de către Voronin cu Medalia „Meritul Civic”. Ziarul aminteşte că, în declaraţia pe venituri şi proprietate, prezentată în aprilie 2011 Consiliului Electoral de Circumscripţie Chişinău, Dodon arăta că deţine un apartament de 57 metri pătraţi, estimat la 180 mii de lei (circa 15 mii USD), pe str.Calea Orheiului din Chişinău.
Iar despre veniturile înregistrate în 2009-2010, candidatul comunist spunea că, împreună cu familia, a înregistrat din salariu şi din indemnizaţia pentru îngrijirea copilului 306,7 mii de lei. Adică, în ultimii doi ani, cei patru membri ai familiei Dodon au existat, lunar, din 12.750 de lei. Realmente, Dodon recunoaşte că nu mai locuieşte în apartamentul de pe Calea Orheiului şi spune că închiriază o altă locuinţă în centrul capitalei. Şi atunci, din ce bani şi-ar fi putut achiziţiona palatul de la Buiucani, care, potrivit experţilor de pe piaţa imobiliară, costă circa 400 de mii de euro, „în cazul în care apartamentul de pe Calea Orheiului nu a fost vândut, iar veniturile întregii familii, înregistrate în ultimii doi ani, constituie circa 19 mii de euro?”, se întreabă „ZdG”.
Maşinile de lux ale familiei Dodon
Deşi vrea să arate că are un venit relativ modest, Dodon se pare că dispune deja şi de o colecţie de automobile de milioane. El se plimbă cu o Toyota Land Cruiser (foto 1), cu numerele de înmatriculare C BV 002, cumpărată acum doi ani de la ex-viceministrul de Interne Valentin Zubic. Maşina este produsă în 2003 şi costă 20-25 mii euro.
Mai are un Mercedes S 320 CDI (foto 2), în valoare de circa 20 mii euro, care, chipurile, nu-i aparţine, ci este luat în folosinţă până în anul 2015 de la fina sa de cununie, Diana Filipov. Femeia este manager la „Casa Vinului” şi fondatoare, cu 12,5%, la SRL „Casa Sărbătorii”, care se află pe teritoriul „Moldexpo”. Această firmă a fost deschisă în anul 2007, când Dodon era deja ministru al Economiei.
Tot o Toyota Land Cruiser (foto 3), însă mai nouă, de circa 30 mii euro, cu numerele de înmatriculare K AS 076, are şi fratele său, Alexandru Dodon, care a fost responsabil de eliberarea autorizaţiilor pentru importul de carne şi peşte la Ministerul Agriculturii.
O altă persoană, posibil rudă a candidatului comunist, Olga Dodon, ai cărei părinţi sunt originari din satul de baştină al lui Dodon - Sadova, r-nul Călăraşi -, deţine un Mercedes CL 65 AMG (K OD 479) (foto 4), produs în 2008, un Mercedes ML 63 AMG (K OD 974) (foto 5) din acelaşi an şi un Mercedes GL 500 (K OD 947) (foto 6), care e dat în folosinţă lui Oleg Voronin până în 2018.
Toate aceste maşini au fost cumpărate noi şi fiecare costă în jur de 100 mii de euro. Olga, care activează la firma lui Oleg „Moldconstruct Market”, mai are în folosinţă un Porsche Panamera (K FB 313) (foto 7), produs în 2010, un BRP CAN AM SPYDER (foto 8) din 2008, în sumă de 15 mii euro, iar tatăl său, Ion Dodon, care a activat la Cancelaria de Stat, deţine un Land Rover Freelander (foto 9) din 2007, cu capacitatea motorului de 6,5 litri.
În actuala campanie electorală, Igor Dodon foloseşte o Skoda Superb (foto 10) nouă, de 20 mii euro, pe care la fel ar fi luat-o în folosinţă deja de la finul său, Lilian Filipov.
Olga Dodon este şi proprietara unui palat de circa patru milioane de euro pe strada Vânătorilor, 41, pe care l-a primit ca donaţie de la Anatol Covali, fost director la „Metal Market” - o altă firmă a lui Oleg Voronin. Firma respectivă deţine şi două ha de pământ pe str. Ciocârliei, unde locuieşte fiul liderului PCRM, pe care le-a acaparat la un preţ de nimic.
Dodon îl acuză pe Chirtoacă de gafele comuniştilor
„Igor Dodon este o revelaţie continuă pentru noi. Nu este zi ca să nu emită vreo minciună, uneori două”. Este reacţia unui deputat liberal la declaraţiile comunistului, precum că PL ar fi elaborat un proiect de lege care ar permite importurile de deşeuri în RM. Realmente, anume comuniştii sunt cei care intenţionau să importe deşeuri pentru fabrica de ardere, ce urma să fie construită în apropierea capitalei. În 2006, când primar interimar era exponentul PCRM, Vasile Ursu, municipalitatea a semnat un contract cu o firmă italiană, care urma să construiască această fabrică.

Documentul presupunea şi importul deşeurilor de peste hotare. Ulterior, în 2009, Dorin Chirtoacă a semnat un acord adiţional la acest contract, în care se stipulează că deşeurile supuse reciclării pot fi colectate exclusiv de pe teritoriul R. Moldova.

"Timpul de dimineata"