Revanșa oligarhilor, sau “PD-rastizarea” țării

După ce, la 14 septembrie, Curtea Supremă de Justiție a impus firmele offshore să retrocedeze acțiunile „Moldova Agrondbank”, iar Curtea Constituțională şi-a exprimat dezacordul cu inițiativa alianței de a modifica Constituția prin lege organică, păpușarul a primit o lovitură zdrobitoare. Dar, aşa cum atenționăm noi societatea, acesta şi-a revenit foarte rapid.

La 23 septembrie, președintele Curții Constituționale, Dumitru Pulbere, şi-a expus opinia personală despre alegerea președintelui țării, precum şi despre faptul că parlamentul ar trebui dizolvat după data de 28 septembrie. Dizolvarea parlamentului ar putea fi evitată în cazul în care, până la finele anului demarează procedura de alegere a președintelui țării.

De ce Pulbere are dreptate?

Dacă e să fim cinstiți cu noi înșine, atunci trebuie să recunoaștem că domnul Pulbere avea perfectă dreptate. În Constituția Republicii Moldova (art.90, p.4) este stipulat foarte clar că, «în termen de două luni de la data la care a intervenit vacanța funcției de Președinte al RM, se vor organiza, în conformitate cu legea, alegeri pentru un nou Președinte». Punct. 

Deci, nu peste un an – doi şi nici peste patru, cum și-ar dori unii, ci peste două luni! La 28 septembrie se va împlini exact un an de la demisia lui M. Ghimpu, când funcția de președinte a devenit vacantă. Respectiv, după acest termen, procedura trebuie inițiată în mod imperativ, în caz contrar, parlamentul se dizolvă, sau trece în faza de ilegalitate. 

Mai mult ca atât, în decizia din 8 februarie 2011 Curtea Constituțională a spus că stabilirea datei alegerilor ține de competența parlamentului, dar oricum, procedura trebuie demarată în trei luni, adică până la 8 mai. Suntem deja la finele lunii septembrie, însă procedura încă nu a început. Astfel, parlamentul a încălcat în mod abuziv hotărârea Curții. Legislativul a încălcat grav consecutivitatea formării organelor puterii şi acest lucru îl recunosc în culoare chiar deputații AIE. De regulă, inițial se alege spicherul, comisiile parlamentare, apoi președintele țării care, la rândul său, propune candidatura premierului. Alianța a făcut totul invers, amânând ilegal procedura de alegere a președintelui.

Păpușarul aruncă mănușa

Cum era de așteptat, asupra lui Pulbere au fost asmuțiți toți câinii. Drept start pentru campania de ostracizare publică a acestuia au servit declarațiile lui M. Ghimpu, făcute după pronunțarea deciziei Curții Constituționale. Apoi, ex-comunistul №2, Marian Lupu, l-a acuzat pe Pulbere că ar face jocul PCRM. Apropo, în 2009, același Lupu îl informa pe ambasadorul SUA (conform Wikileaks) că Pulbere i-ar fi aservit lui Voronin şi acestuia că-i plac banii. 

Cu alte cuvinte, pe Lupu îl deranjează faptul că Pulbere îl deservește pe Voronin (o aberație totală) şi nu pe el. Conducându-ne de logica lui Lupu, dacă un judecător al CC îşi exprimă punctul de vedere, de altfel perfect legal, dar care nu coincide cu poziția lui Marian Ilici, atunci trebuie să tragem concluzia că judecătorul slujește opoziției. Este revoltător şi strigător la cer faptul că acest individ, ajuns prin hazard în topul puterii, nu poate, cel puțin, presupune că judecătorul poate şi trebuie să slujească Legii!!

Imediat după aceste semnale ale «boşilor», cine credeți că s-au aruncat asupra lui Pulbere cu acuzații dure de incompetență, iresponsabilitate şi deservirea PCRM: disidenții, luptătorii implacabili cu regimul totalitar? Pe naiba. Floarea nomenclaturii comuniste sovietice şi membrii de vază a PCUS –Dumitru Diacov, Victor Popa (azi deputat PL, în trecut membru de top PCUS, instructor al Comitetului Central al PCM), Ion Hadîrcă (membru de vază PCUS), Victor Puşcaşu (membru marcant PCUS). Prin absurd, fosta nomenclatură îl acuză astăzi pe Pulbere că el ar «face» ceea, ce au făcut ei înșiși zeci de ani, deservind un sistem totalitar.

Demisia – pedeapsă pentru nesupunere

Demiterea lui Pulbere din funcția de judecător nu a fost accidentală. Ea a fost planificată din timp. Încă la începutul lui 2011, când A. Tănase a fost numit judecător la CC, se căutau modalitățile de avansare a acestuia. Momentul potrivit a apărut la 23 septembrie.
 

După ce Lupu a promis solemn că se va «ocupa» de Pulbere, duminică, 25 septembrie, la postul TV „Prime”, Pușcașu a ieșit cu ideea rușinoasă de demitere a președintelui CC. Astfel, s-a creat impresia că Puşcaşu este cel care pretinde la funcția de președinte al CC, nu Tănase. De fapt, în ambele cazuri, rezultatul va fi același.

În dorința enormă de a-l deservi pe domnul «păpușar», Pușcașu a cerut convocarea ședinței extraordinare a Curții Constituționale, invocând drept pretext faptul că Pulbere ar fi făcut declarații politice, depășindu-și prerogativele.

Astfel, se invocă Legea privind Curtea Constituțională (Art.17) care spune că judecătorul CC este obligat:

b) să nu ia poziție publică
e) să nu permită folosirea funcției sale în scop de propagandă de orice fel.

Să presupunem, că Pulbere a încălcat legea. Atunci, de ce se trece cu tăcerea faptul, că înșiși Puşcaşu şi Tănase au făcut zeci de declarații politice, multe din care chiar denigratoare la adresa unor lideri de partide. Spre exemplu, recent, Tănase a declarat că Filat a asmuțit contra sa sectele creștine! Pușcașu a avut opinie separată privind decretul din 24 iunie, decizia din 8 februarie şi „ceasurile” lui Voronin etc.

Totodată, Pulbere, spre deosebire de Tănase şi Puşcaşu, nu a făcut „propagandă”, ci s-a expus pe probleme ce țin de competența Curții: art.135 (f) din Constituție care permite CC să se expună pe problema dizolvării parlamentului, demiterea președintelui. Mai mult. Un judecător este autorizat prin Legea Supremă (art.135 (1 b) să interpreteze Constituția, deci să fie „câinele de pază” a acesteia. În situația în care deciziile Curții nu se respectă, ce trebuie să facă președintele acestei instituții?

Anterior noi am avertizat societatea că unii membrii CC, fiind apropiați oligarhilor, vor scuipa în lege şi în bunul simț şi vor vota pentru modificarea Constituției prin lege organică, chiar dacă riscă să fie discreditați total în calitate de juriști. În final, asta s-a şi întâmplat. Astăzi, în loc să tacă, sau se pocăiască public, ei au tupeul să strige despre încălcarea legii şi să facă apel la dreptate şi Biblie. Adevărat – necunoscute sunt căile Domnului…

Triumful oligarhilor – justiția pusă în genunchi…

Amintim, că până ieri, pentru funcția de președinte al CSJ luptau doi candidați apropiațidomnului păpușar. La 28 septembrie, câștiga un al treilea candidat – Ion Muruianu, apropiat aceluiași oligarh (deși i se invocă şi loialitate față de PCRM). Prin decizia judecății, acesta este restabilit în funcție. Curtea de Apel Chișinău, recent, a fost pusă în serviciul aceluiași clan. În Bălţi şi Căuşeni situația este identică.

Prin aceasta demitere, păpușarul urmărește stabilirea controlului său asupra ultimei instituții din ierarhia juridică a statului. În final, Curtea Constituțională va deveni un instrument important pentru acapararea întregii puteri. Judecătorii care l-au demis pe Pulbere, au achitat astfel polițele pentru eșuarea adoptări deciziei din 20 septembrie.
 

Apropo, recent a fost demis şi Șeful Marelui Stat Major al Armatei Naționale, generalul de brigadă, Iurie Dominic, care era bănuit că l-ar simpatiza pe Vlad Filat. La 17 septembrie Pintilie Sandulache, președintele Asociației „Parlament-90” a fost demis din aceleași motive, fiind înlocuit cu Valeriu Bulgari, afiliat PD-ului. Este un semnal clar pentru toți funcționarii publici: fiți atenți la simpatiile politice.

Culmea cinismului este că, nici măcar judecătorul din Căuşeni nu fost pedepsit – adunarea Consiliului Superior al Magistraturii nu a întrunit cvorum-ul!

Demiterea lui Pulbere, ca şi alte acțiuni enumerate mai sus, sunt un răspuns dur al păpușarului pentru premier.

De astăzi, noi, cei care suntem pilonii Republicii, putem uita de ea. Putem uita de art.32 (1), prin care, «oricărui cetățean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei». Putem uita de dreptul la demnitate, respect pentru lege, pentru voința poporului. Trebuie să fim conștienți de faptul că, din 28 septembrie, pentru opinia liber exprimată în mod legal, statul ne garantează un pumn în cap, iar în cazuri agravante – chiar mai mulți.

PS. Experții vorbesc despre democratizarea, federalizarea, transnistrizarea Moldovei, etc. Mai recent, a apărut un nou termen politic. Zilele trecute, Alianța Asociațiilor Ortodoxe a avertizat puterea, că nu va permite «pederastizarea» țării. În acest context, rugăm liderii respectivei Asociați să ne explice ce au avut în vedere?

„Pupsikul politic” şi marea tablă de şah.

Conexiunea politicii moldoveneşti la infrastructura politică internaţională, îi determină pe o bună parte din actorii acesteia să se angajeze în nişte jocuri regizate din exterior pentru a-i forma ca entităţi decizionale chiar şi cu preţul propriei înfeudări.

Rocada de la Moscova pentru electorala din 2011, între preşedintele în exerciţiu Dmitrii Medvedev şi actualul prim-ministru Vladmiri Putin, mediatizată pe larg săptămâna trecută de presa atât locală cât şi cea internaţională, a determinat conduita şi strategiile politice ale mai multor politicieni din Moldova.

Reieşind din axioma că, actualul preşedinte al FR, Medvedev a fost privit drept un politician moderat şi respectiv mai temperat faţă de PCRM, mai cu seamă faţă de Vladimir Voronin, care era privit drept omul loial al Moscovei fiind tratat mai mult sau mai puţin de pe poziţii egale, deja, după venirea lui Putin situaţia se va schimba radical în acest sens.

Vladimir Voronin este privit cu dizgraţie de Vladimir Putin urmare a politicii promovate de liderul comunist care a ales tactica interesului naţional, ignorând mai multe propuneri parvenite din partea Federaţiei Ruse, printre care şi refuzul de a semna în anul 2003 Memorandumul „Kozak”, motivându-se prin faptul că acest plan de federalizare a ţării contravenea Constituţiei RM, care stipulează expres statutul de neutralitate a republicii şi nu permite staţionarea a oricăror trupe străine pe teritoriul său.

În acest fel, lupta se va duce între actorii politici din Moldova - care primul va intra în preferinţele lui Putin? Cel mai probabil că de situaţia dată se bucura cel mai mult Igor Dodon, care îşi va concentra cu siguranţă eforturile la consolidarea relaţiilor cu administraţia noului preşedinte al Rusiei şi marginalizarea lui Voronin în PCRM, iar eventual şi a Partidului Comuniştilor pe eşichierul politic autohton.

Prima testare a viitorului parteneriat va fi efectuată prin intermediul Fundaţiei „Soluţia” şi Institutului de Modernizare a Moldovei, ambele lansate în anul curent.

Anume aceste două componente vor reprezenta punctul de conexiune cu structurile economice din Moldova prin care Federaţia Rusă îşi varsă banii în scopul consolidării parteneriatelor politice.

Epopeea „pupsikului politic” abia începe, şi care va înregistra o dezvoltare efervescentă odată cu obţinerea unor rezultate concrete din partea acestuia.

Deci situaţia dată pentru Dodon devine una decisivă, prin care el este aşteptat să se afirmare nu numai în limitele PCRM ci şi la nivel de arenă politică naţională.  

Analizînd, putem presupune, că „pupsikul politic” comunist va fi utilizat la degajarea tensiunii în cadrul Parlamentului RM, fiind aruncat în braţele lui Filat, pentru a crea un front comun de apropiere de Federaţia Rusă şi respectiv alegerea şefului statului.

Cert este faptul, că mariajul lui Dodon cu „păpuşarul”, mă refer acum la cel din PD, nu a adus rezultatele mult aşteptate. Scindarea PCRM nu a avut loc.

Planurile lui Dodon au fost dezvăluite de „păpuşarul” din PCRM care în comparaţie cu cel din PD, implicat în ultimul în declaraţii incendiare cu Filat pe marginea atacurilor „raider”, este mult mai brutal şi intransigent fiind absolvit de simţul indulgenţei faţă de „pupsikul politic”.

Show must go on, part 2…

“Păpuşarul” în knock-out?

Săptămâna trecută a „delectat” cetăţenii Moldovei cu noi dezvăluiri şi acuzaţii senzaţionale. Pe 13 septembrie Prim-ministrul, Vladimir Filat, a acordat Agenţiei de presă INFOTAG un amplu interviu, care a servit drept imbold pentru un nou război crunt în interiorul alianţei de guvernare.

Cruciada împotriva raiderilor
Filat, care a preferat totdeauna să vorbească nebulos şi ambiguu, de această dată a fost foarte dur şi explicit. Prim-ministrul şi-a exprimat opinia, că Lupu nu va reuşi să-şi atingă scopul de a deveni preşedinte prin metode amorale şi ţara nu va ajunge în mâinile lui Vladimir Plahotniuc.

Cu alte cuvinte, premierul a dat de înţeles că Partidul Liberal Democrat nu va susţine iniţiativa de modificare/substituire a Constituţiei prin lege organică, aşa cum îşi doresc cu ardoare Lupu şi Ghimpu. Totodată, prim-ministrul şi-a exprimat nedumerirea de excesul de zel demonstrat de Marian Lupu în lupta de apărare a „bunului nume” al raiderilor. Ca şi la 9 august, Filat şi-a exprimat ferma convingere că vinovaţii de atacurile raider vor fi pedepsiţi.

Replica „păpuşarului”
Declaraţiile dure ale prim-ministrului nu puteau rămâne nepedepsite. Mass media „PD-L” a deschis foc din toate tunurile. În aceiaşi zi de 13 septembrie o publicaţie apropiată „păpuşarului” l-a acuzat pe premier de faptul că în 2009 a interceptat telefoanele vicepreşedinţilor propriului partid – Alexandru Tănase, Mihai Godea, Valeriu Streleţ – actualul şef al fracţiunii.

Dacă admitem prin absurd, că este aşa, atunci doar SIS-ul, care se subordonează PL putea să-l «denunţe» pe prim-ministru „păpuşarului”. Iar acesta înseamnă că SIS-ul este în serviciul unui anumit partid şi nu în serviciul societăţii! Fenomen, în viziunea noastră, inadmisibil, care periclitează securitatea de stat.

Apoi, dacă Filat care nu controlează SIS-ul, a putut „obţine” pentru câteva luni posibilitatea interceptării telefoanelor, atunci ce fac PL şi PD, care realmente controlează acest organ? Răspunsul este la suprafaţă: interceptează oponenţii în regim Non-Stop.
Mai apoi, au apărut alte articole în mass media care îl acuză pe prim-ministrul de tranzacţii dubioase în „ProCredit Bank”.

Situaţia a devenit de-a dreptul absurdă, când redactorul unui cunoscut ziar de dreapta a consternat opinia publică, afişînd articolul „Atacul raider din balada Mioriţa”.  În acest editorial, autorul, probabil, murind de râs de propriile aserţiuni, a expus ideea că raiderul este o trăsătură specifică poporului moldav, iar raiderii ar fi aproape eroi naţionali! Citind printre rînduri, poţi ajunge la concluzia, că raiderii ar trebui decoraţi cu Ordinul Republicii, ceea ce nu ne-ar mira, dacă chiar ar avea loc.

Apoi au urmat şi declaraţii politice incendiare.  În regim de urgenţă, Lupu, Candu şi chiar liderii PL – Ghimpu şi Cojocaru au fost «paraşutaţi» pe linia frontului, pentru  cauza nobilă de apărare a raiderilor. Procurorul General, directorul CCCEC-ului, preşedintele Băncii Naţionale, fără a clipi din ochi au enunţat practic acelaşi text, esenţa cărui se reduce la ideea că „totul este bine şi frumos”.

Aceste publicaţii şi declaraţii, pe deoparte au sarcina de a-l discredita pe premier, şi de a provoca scindarea PLDM. Pe de altă parte, se urmăreşte diminuarea importanţei problemei atacurilor raider. Adică, nu s-a întâmplat nimic grav. Este o reglare de conturi între acţionari şi nimic mai mult. Şi dacă este o reglare de conturi dintre acţionari, de ce acţiunile au fost preluate de firme offshore ? De ce denumirea firmei offshore implicată în scandal, coincide cu cea a unui înalt funcţionar al Parlamentului? Şi dacă nu s-a întâmplat nimic grav, de ce am avut reacţia atât de dură a funcţionarilor europeni, care în mod tradiţional, sunt foarte inerţi?

Mai mult ca atât. Chiar în fiecare zi sistemul bancar este furat ziua în amiaza mare de 100 milioane euro?
Concluzionând, putem presupune, că „păpuşarul” a pornit cea de-a doua etapă de scindare a partidului premierului. Prin culoarele politice se vorbeşte că unii deputaţi din PLDM au vizitat cunoscutul oficiu din hotelul „Codru”.

Atacul «căpuşelor»
Pentru a-l demoraliza pe Filat, „Păpuşarul” a aruncat în luptă „partidele-căpuşe”. La 15 septembrie liderul PNL, l-a acuzat pe Filat de tentativa de a distruge AIE, de dragul alianţei cu comuniştii. Absurditatea acuzaţiei constă în faptul, că PCRM, dimpotrivă l-a învinuit pe prim-ministru de efortul apropiat de automartiraj, de a păstra, cu orice preţ AIE-ul…

La 16 septembrie, PSD (liderul cărui se pare că are datorii serioase la „Victoriabank”) a depus o sesizare la Curtea de Apel Chişinău împotriva Ministerului Educaţiei în care solicită instanţei să oblige ministerul să asigure studierea în instituţiile de învăţământ a limbii de stat – moldovenească. Amintim că Ministerul Educaţiei a revenit, conform algoritmului, PLDM-ului.

Filat a suferit pierderi şi la nivel de societate civilă. La 17 septembrie Pintilie Sandulache, care era apropiat de prim-ministru a fost demis pentru „comportament nepotrivit” din funcţia de preşedinte al „Parlamentului-90”. Motivul invocat al demiterii – insultarea AIE-2, adică a lui Ghimpu şi Lupu. Şi cine credeţi că a fost numit în funcţia de preşedinte? Corect, Valeriu Bulgari, afiliat PD-ului.

Câinele latră iar carul (contrabanda) merge înainte…
Cât timp Filat era preocupat de raideri, s-a activat, dacă e să dăm credit de încredere opoziţiei, contrabanda de stat. Ministerul Apărării, conform informaţiilor PCRM, a a realizat molcum la 13-14 septembrie o tranzacţie de vânzare a 60 tone de armament în Libia. Iniţial puterea afirma că cumpărătorul este o companie din Letonia, apoi din Armenia. Spre dezamăgirea Ministerului, şi Letonia si Armenia au declarat că nu au nimic comun cu acestă tranzacţie. Filat la fel şi-a exprimat nedumerirea. Suspect este şi faptul că ceva timp în urmă Moldova a fost vizitată de fiul lui Kaddafi.

La 16 septembrie, CCA, dirijată de «omul» păpuşarului, a promis că posturile TV care nu vor subtitra în română filmele puse pe post vor fi lipsite de licenţă. Respectiv putem aştepta redistribuirea sferelor de influenţă pe piaţa  tv şi cea publicitară…
În consecinţă, apare o întrebare logică: cine a spus că banii preferă liniştea?


Knock-out de la premier?
La 14 septembrie, domnul „păpuşar” a suportat prima lovitură dură. La o conferinţă de presă S. Mocanu a declarat că „păpuşarul” s-a speriat de funcţionarii europeni şi a căzut de acord să întoarcă acţiunile sustrase de la „Agroindbank”. Mocanu a avut dreptate. În aceiaşi zi Curtea Supremă a decis că acţiunile procurate recent de companiile offshore urmează a fi întoarse acţionarilor băncii „MoldovaAngroindbank”.

La 20 septembrie, păpuşarul şi corporaţia «PD-L» primesc o nouă lovitură. Curtea Constituţională, în strictă conformitate cu Legea Supremă, a respins sesizarea aberantă de modificare/substituire a Constituţiei, printr-o lege organică. Avocaţii sesizării se contraziceau reciproc, nu puteau explica sensul propriei sesizări, discalificându-se integral.

La 20 septembrie, oligarhii şi protectorii acestora au primit un croşeu serios, direct în ceafă. Republica a rezistat primei tentative a oligarhilor de uzurpare a puterii de stat şi acaparare a instituţiilor statului. Dar tentative vor mai fi. Suntem siguri.

P.S. Putem vorbi că păpuşarul a fost trimis în knock-out? Nici într-un caz. Cel mult e un knock-down. Într-un viitor imediat, el îşi va reveni. Şi replica sa va fi dură.

Atacul “reider” contra Constituţiei sau cum oligarhii cumpără statul…

În toamna lui 2009  reiderii cu afiliere politică, au încercat să preia controlul asupra firmei moldo-ruse MoldAsig.  Intervenţia dură a lui Putin a compromis acţiunea.  Apoi, au urmat Red-Nord şi parcul de troleibuze. În august 2011, au fost deturnate acţiunile a patru bănci şi a unei firme de asigurări: MAIB, Banca de Economii, Victoria Bank, Universal Bank, care deţin 60% din activele sectorului bancar autohton. Acum, reiderii, după ce au “acaparat” economia, vor să acapareze şi statul. A rămas doar un fleac –modificarea Constituţiei ţării.

Modificarea constituţiei prin lege organică: un experiment periculos
Conştientizând faptul că Marian Lupu nici în formula AIE-2 nu are şanse reale să obţină funcţia de preşedinte, deoarece-i lipsesc două voturi, PD şi-a convins partenerii de alianţă să amâne procedura de alegere a şefului statului.

Motivul enunţat se baza pe faptul, că în Constituţie se  stipulează (art.90(4), că în timp de două luni după ce a intervenit vacanţa funcţiei de preşedinte, deputaţii sunt obligaţi să demareze procesul de alegere a şefului statului. Constituţia, însă, nu oferă răspuns la întrebarea, ce se întâmplă după ce expiră interimatul funcţiei?
Respectiv, nu este clar, de unde se ia în calcul „termenul de două luni”: din 2009, când V.Voronin şi-a dat demisia şi alegerile preşedintelui au eşuat, sau din noiembrie 2010, când s-a format un nou legislativ şi interimarul Ghimpu şi-a încetat exercitarea mandatului?

Acest tertip juridic, elaborat în oficiile hotelului Codru, permite PD să deţină interimatul un timp „nedefinit”, dar nu şi infinit. Opoziţia a propus eliminarea acestei lacune juridice din constituţie, dar a primit refuz. PLDM nu dorea să compromită „unitatea Alianţei”, iar PL şi PD făceau joc comun. Atunci, PCRM s-a adresat Curţii Constituţionale să definească clar, când trebuie demarată procedura alegerii şefului statului?

La 8 februarie 2011, CC şi-a expus poziţia.  De fapt, Curtea s-a eschivat să dea un răspuns clar, zicând că problema rămâne la discreţia parlamentului, care totuşi,  trebuie în 3 luni să soluţioneze problema. Adică, la 8 mai. Astăzi deja e 14 septembrie, iar procedura alegerii preşedintelui nici măcar nu a demarat! Cu alte cuvinte, parlamentul a încălcat decizia Curţii Constituţionale, prelungind în mod abuziv interimatul lui Marian Lupu.

În situaţia creată, domnul păpuşar şi consultanţii săi căutau desperaţi noi formule „juridice” pentru al alege pe Lupu preşedinte, chiar dacă acesta efectiv nu avea voturile necesare pentru ocuparea funcţiei supreme în stat.
Şi formula a fost găsită.

La 6 aprilie 2011, AIE lansează o nouă escrocherie juridică, cerând Curţii să-şi expună opinia privind posibilitatea modificării constituţiei prin lege organică. PLDM, pentru a nu pierde din imagine în ajunul campaniei electorale, e nevoit să susţină această iniţiativa aberantă, fapt ce oricum, nu-i face faţă.

Argumentul Alianţei se baza pe faptul, că avem o situaţie excepţională de alegeri permanente, şi e nevoie ca această stare anormală, să fie depăşită prin instrumente juridice. Totodată, adresarea a servit drept argument în plus, pentru a amâna procedura alegerii şefului statului încă pe 6 luni.  Curtea, la rândul său, iarăşi a încercat să se eschiveze, adresându-se Comisiei de la Veneţia.

La 4  iulie, Comisia de la Veneţia a oferit un răspuns foarte clar. (Aviz № 627/2011, 4 iulie 2011).  În opinia magistraţilor, parlamentul poate fi dizolvat ori de câte ori va fi necesar, dacă nu au fost întrunite condiţiile menţinerii acestuia (spre exemplu, nu s-a ales preşedintele). Deci, argumentul „stării excepţionale” nu a impresionat Comisia.  În al doilea rând, prin lege organică, poate fi dezvoltată doar procedura de alegere a şefului statului, nu şi mecanismul. Or, procedura se referă la data înregistrării candidaţilor,  numărul tururilor prezidenţiale, etc [1].

Mecanismul – se referă la numărul de voturi, care este prescris în constituţie, în cazul nostru -61. Comisia a mai recomandat înaintarea unei candidaturi de compromis la  funcţia de preşedinte [2].  Deci, Comisia, a opinat, că e nevoie de găsit consensul politic, fără utilizarea ingineriilor juridice dubioase. Totodată, comisia a reiterat o teză care este evidentă: Curtea Constituţională din RM este organul juridic suprem, care interpretează constituţia ţării.

Este evident un singur lucru: Comisia de la Veneţia nu ne poate impune propriile soluţii. Propunerile acestei comisii au titlu de recomandare. Şi recomandarea a fost stipulată clar: nu puteţi modifica constituţia prin lege organică. Dar, şi această recomandare a Comisiei a fost neglijată, fiind interpretată ca undă verde pentru Curte, să-şi dea verdictul.

Să fie clar –dacă mergem contra Comisiei de la Veneţia, aceasta nu se va expune public. Pur şi simplu, acţiunea  va însemna ca R. Moldova a procedat contrar practicilor şi normelor europene. Mai simplu spus, iniţiativa va fi percepută ca un demers anti-european prin esenţă. Indiferent de argumentele unor politicieni…
Judecătorii Curţii Constituţionale, când au auzit de iniţiativa modificării Constituţiei prin lege organică, şi-au pus mâinile în cap, fiind conştienţi, că riscă să se discrediteze dacă adoptă formula convenabilă PD-PL.

Ţinem să menţionăm, că în februarie 2011, reprezentanţii partidelor politice parlamentare de la Chişinău au vizitat Institutul de Drept Constituţional din RFG, pentru a se consulta pe problema reformei constituţionale. Răspunsul juriştilor germani a fost unul cât se poate de explicit. Modificarea constituţiei prin lege organică a fost calificată de ei drept o „revoluţie constituţională”, adică, o modificare violentă, prin încălcarea gravă a normelor legale. Unii judecători ai Curţii Constituţionale din RM, prezenţi la întrunire, au fost de acord, că formula de a modifica Constituţia prin lege organică este un absurd. Astăzi, însă, unii din ei ar putea să-şi modifice opinia, sub presiunea unor argumente greu de combătut. Spre exemplu, argumentul € sau argumentul $…

Dacă rămânem însă în zona câmpului juridic, atunci argumentul de ce prin lege organică nu putem modifica constituţia e simplu. Constituţia RM prin art. 72, stipulează, că există 3 tipuri de legi: constituţionale, organice, ordinare. Prin art.72(2) se spune explicit: Legile constituţionale sunt cele de revizuire a constituţiei – atât.
Legile organice art.72(3) reglementează: sistemul electoral, organizarea referendumului, funcţionarea parlamentului, guvernului, a administraţiei publice locale, învăţământul, cultele religioase, etc. Deci, legile organice nu oferă posibilitatea modificării constituţiei, pentru aceasta fiind prevăzute legile constituţionale, care solicită 67 voturi.  

Mai mult, Avizul Comisiei de la Veneţia, punctul 34, stipulează foarte clar, că în topul legilor, cele constituţionale sunt superioare, cele organice, inferioare, şi nu le pot contrazice pe primele. Deci, o lege  cu statut superior, potrivit aceleiaşi comisii, nu poate fi substituită prin una de rang inferior. Pentru conformitate, citatul îl găsiţi în subsol în l.franceză [3] şi l.englezeă [4].

La 5 septembrie, preşedintele Curţii Constituţionale, a declarat, că AIE doi ani încalcă Constituţia, prin nealegerea şefului statului.  “A încălcat în 2009 şi a încălcat-o şi în decembrie 2010 şi o încalcă până în prezent. Pentru că pe ordinea de zi a Parlamentului, până în prezent, nu este pusă problema de alegere a şefului statului aşa cum prevede Constituţia…”

Triumful haosului
Astăzi, Constituţia adoptată în 1994, în pofida unor articole lapidare şi contradicţii minuscule, este o expresie a unei ordini de drept, care asigură volens-nolens stabilitatea politică şi socială. În cazul unei decizii pozitive a Curţii, acestea vor fi periclitate. Se vor forma precedente periculoase, care vor zgudui întreg edificiul social şi politic. Unele partide vor utiliza precedentul, pentru a impune modificarea mai multor clauze constituţionale, chiar fundamentale pentru stat. Astfel PL, spre exemplu, deja azi propune de modificat Art.10 – (unitatea poporului şi dreptul la autodeterminare), Art.11 (statutul de neutralitate), 13 (denumirea limbii), art. 73 (dreptul la iniţiativă legislativă pentru Găgăuzia), art.111 (Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia).

Nu ne va mira, dacă vor fi propuneri, în legătura cu presiunile din partea UE de a adopta legea privind nediscriminarea homosexualilor, să fie modificat art. 48 din Constituţie, care stipulează, că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie”. Amintim, că astăzi, acest articol nu permite  legalizarea acestor căsătorii.

Imaginaţi-vă o situaţie reală unde în fiecare an avem alegeri parlamentare, şi fiecare coaliţie nouă schimbă denumirea limbii şi a ţării,  a formei de guvernare, a neutralităţii, a simbolurilor statului, şi mai nu ştiu încă ce? Unde vom ajunge? Apoi amendamentele făcute în grabă, pur şi simplu vor distruge funcţionalitatea instituţiilor statului, mai ales cu unii ,,specialişti-jurişti” de la noi…

Ţinând cont că pragul de participare la referendumurile constituţionale a fost redus dramatic, va fi uşor de pus în discuţie şi subiectul independenţei ţării, excluzându-se confirmarea acestuia prin 2/3 din deputaţi.
Toate acestea vor arunca Republica Moldova în prăpastia unor confruntări politice interminabile. Confruntări, din care vor profita doar oligarhii ce-şi doresc un preşedinte ilegal, nelegitim, deci, docil şi şantajabil, pentru a acapara definitiv întreaga putere în stat. Iar mercenarii acestora ne vor rânji în faţă, zicând ca şi în cazul acapărării băncilor: Dom’le, totul e Ok, nu vă isterizaţi…

Referinţe

[1]. 41. La Commission de Venise estime que :
· l’article 78.5 autorise des dissolutions successives du Parlement si celui-ci se révèle
incapable d’élire le nouveau chef de l’Etat ;
· il est possible et même souhaitable, pour faciliter l’élection effective du nouveau
Président, de clarifier certains aspects de la procédure d’élection au moyen d’une loi organique.
[2]  42. En ce qui concerne le critère de fond qui exige une majorité de trois cinquièmes lors de la nouvelle élection présidentielle organisée après la dissolution du Parlement due à son incapacité d’élire le Président, la Commission est d’avis que la solution la plus appropriée est de modifier expressément les dispositions constitutionnelles pertinentes, conformément aux dispositions du Titre VI de la Constitution, ou de trouver un compromis politique au sein du Parlement au sujet d’un candidat présidentiel. La Commission de Venise peut soutenir l’une ou l’autre de ces solutions.

[3]  Il convient par ailleurs de rappeler qu’en vertu de la Constitution, les lois organiques sont adoptées « à la majorité des voix des députés élus après deux lectures au moins » (article 74.1). Dans la hiérarchie des normes, ces lois se situent en dessous de la Constitution et ne peuvent être contraires à cette dernière. Par conséquent, une loi organique ne devrait en principe pas pouvoir déroger au critère de la majorité de trois cinquièmes requise pour élire le Président. La solution la plus adaptée pour modifier la majorité requise consiste à adopter une modification constitutionnelle conformément à la procédure prévue par la Constitution ellemême.
[4]  În l.engleză fraza sună astfel:
 
„It should also be recalled that pursuant to the Constitution, organic laws are passed “by majority vote based on at least two ballots” (Article 74§1). In the hierarchy of norms, organic laws stand below the Constitution and may not contradict it. Therefore, in principle, an organic law should not be allowed to deviate from the three-fifths majority requirement for the elections of the President. The most appropriate way for introducing reforms concerning the majority required for the election of the President is through a constitutional amendment, adopted in conformity with the procedure provided for by the Constitution itself”.

Moratoriul preşedintelui sau de ce se prostituează sacerdoţii?

La 31 august, Marian Lupu s-a afirmat printr-o nouă iniţiativă de importanţă strategică. O iniţiativă pe care ţara o aştepta demult cu sufletul la gură. În această zi, interimarul a propus societăţii civile şi clasei politice să se abţină până la 20 septembrie de la dezbateri publice privind mecanismul de alegere a preşedintelui ţării.
Amintim, că la 20 septembrie, Curtea Constituţională ar trebui să-şi afişeze public opinia faţă de sesizarea AIE-2, privind modificarea constituţiei printr-o lege organică, adică 51 de voturi, în loc de 67, cum o cere legea.

Lupu s-a arătat extrem de îngrijorat că asemenea discuţii, în mod categoric, ar influenţa decizia Curţii Constituţionale.

La o analiză superficială intenţiile interimarului sunt nobile. Discuţiile infinite, ar putea, prin absurd, să exacerbeze tensiunile sociale, şi astfel, să influenţeze decizia judecătorilor. De aceea, interimarul ne propune într-o manieră rafinată, să ne închidem „pliscurile”, indicându-ne generos şi termenul – trei săptămâni. Practic, poporului, deci suveranului puterii, i se arată într-un mod umilitor, care este ,,rolul” său adevărat în acest stat.

Nu cred că mai are sens să amintim, că prin asemenea declaraţii, se sfidează în mod cinic art.32 (1) din Constituţia RM care stipulează în mod expres, că „ Oricărui cetăţean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei, precum şi libertatea exprimării în public prin cuvânt, imagine sau prin alt mijloc posibil”.
Sincer, îi sunt recunscător interimarului, că ne-a sfătuit părinteşte să ţinem limba închisă în lacatul gurii doar 3 săptămîni, şi nu la nesfârşit.
Iată cum înţeleg unii politicieni din Moldova democraţia, libertatea de expresie şi dreptul la opţiunea politică. Astfel de lucruri care se întâmpla la noi în Moldova, stat pretins democratic, nu am mai văzut în toţi cei 20 ani de independenţă. Strigător la cer e şi faptul, că asemenea declaraţii emană de la preşedintele interimar, care prin definiţie este Garantul Constituţiei, deci, şi a drepturilor fundamentale ale cetăţenilor acestui stat.

Înţelegem perfect, că Marian Ilici se doreşte, preşedinte cu orice preţ. Chiar dacă pe altarul de sacrificiu sunt aduse Constituţia, Democraţia, Prosperitatea cetăţenilor şi chiar Suveranitatea ţării.

În această ordine de idei, pe nimeni nu mai miră faptul, că se întreprind acţiuni pentru a „convinge” judecătorii CC să adopte decizia „corectă”. Decizie, care ar permite alegerea preşedintelui ţării, cu doar 51 de mandate, în loc de 61, expres formulate în Legea Supremă a statului.
Potrivit unor surse, „păpuşarul” exercită o anumită presiune asupra celor trei judecători din CC. Probabil din întâmplare sau nu, unul dintre judecătorii anterior menţionaţi se regăseşte şi printre autorii ideii de modificare a Constituţiei prin lege organică. Deci autorul sesizării îşi poate examina de sine stătător sesizarea?- o situaţie absolut confuză. Asemenea inepţii sunt posibile doar în R.Moldova! Nici ginerele judecătorului „P” care este angajat la Paza de Stat, în mod obişnuit, nu ar trezi suspiciuni, cu excepţia avansării recente a dumnealui în gradul de general-maior. Al treilea judecător, pe care îl vom numi provizoriu domnul „Ş”, ar avea conexiuni cu anumiţi oligarhi notorii.
La 3 septembrie, internetul a fost invadat de noi dezvăluiri ale portalului Wikileaks, în care sunt expuse opiniile domnului Lupu din 2009, despre preşedintele CS, care, în viziunea sa, e foarte avid de bani, fiind plus la toate, loial lui Vladimir Voronin. Important aici nu e faptul că judecătorii sunt corupţi, ci că el, interimarul, consideră că deciziile Curţii pot fi uşor „aranjate” prin bani. Autoritatea Curţii e pusă în discuţie, aceasta fiind suspectată de către interimar de loialităţi „greşite”.

De ce atunci, dacă Curtea e loială opoziţiei, PD propune iniţiativa de modificare a Constituţiei prin lege organică? PCRM după câte se ştie, e contra, şi Curtea, ar trebui să facă jocul opoziţiei! Sau poate, loialităţile unor judecători s-au reorientat în curând? Cu atât mai mult, că CC permanent se eschivează să ofere răspunsuri directe pe problema alegerii preşedintelui!
21 septembrie – funeraliile „democraţiei”?
Aceasta fiind ecuaţia, riscăm să ne trezim la 20 septembrie în situaţia, în care 5 membri ai Curţii vor adopta decizia necesară oligarhilor, şi doar preşedintele acesteia, se pare, că se va expune contra. Din punct de vedere formal, totul va fi Ok, dar în realitate, vom asista la o lovitură de stat, unde Constituţia va fi sacrificată pe altarul interesului oligarhic.

Deci, scopul real al „moratoriului”propus de Marian Lupu, constă în tentativa de a reduce societatea civilă la tăcere, pentru ca judecătorii să nu refuze, sub presiunea dezbaterilor publice, să facă jocul PD. Iar după trei săptămâni, vom fi puşi în faţa faptului împlinit, fiindcă, conform Constituţiei, „hotărârile Curţi Constituţionale sunt definitive şi nu pot fi atacate”(art.140(2).

La 21 septembrie, după ce va fi enunţată decizia CC, toate ,,mitralierile mediatice”, diverse asociaţii de avocaţi, jurişti, „executori judecătoreşti”, ,,partide-căpuşe”, vor afirma că totul e perfect legal, că decizia curţii trebuie respectată. ,,Cohortele” de jurnalişti şi jurişti, mercenari cu 30 de arginţi, vor da startul isteriei colective, unde loc de raţiune, argumente şi dovezi nu va mai fi, iar cei ce le vor vocifera, vor fi acuzaţi şi condamnaţi pentru pact cu Diavolul.

Liderii PD şi PL, vor bulversa opinia publică prin declaraţii gen „Avem posibilitatea să alegem preşedintele şi să evităm alegerile anticipate, însă PLDM şi PCRM se opun!”, „Filat provoacă anticipatele!”, „Filat s-a înţeles cu Voronin!” etc. În situaţia creată, Lupu va încerca să amâne prin toate mijloacele posibile alegerile preşedintelui, pentru a continua presiunile publice asupra PLDM.

Nu excludem, că unii din acei indivizi, ghidaţi din hotelul Codru, care au pornit mitinguri de protest în decembrie 2010 pentru crearea AIE-2, le vor reanima din nou, pentru „alegerea preşedintelui şi salvarea AIE-2” Simplu vorbind, toate ostenelile şi strădaniile se vor da pentru protecţia afacerilor şi monopolul „bossului” asupra puterii. Iată de ce tac cei ce s-au autoproclamat „sacerdoţi” ai spaţiului public. Este o tăcere înaintea furtunii.

Peste câteva zile vor răbufni, încercând să ne strivească, prin enunţul la pachet a unor „adevăruri absolute” şi „imperative morale” pe care noi, „prostimea”, suntem pur şi simplu obligaţi să le urmăm. Vor apărea jurişti cu fizionomii crispate, excitate, puse pe harţă, gata să ia în derâdere pe toţi acei, ce vor îndrăzni să critice fărădelegile, acuzându-i de incompetenţă şi diletantism. Se vor perinda mai mulţi indivizi umflaţi în pene, care, ca să pară şi mai ,,gravi”, ne vor face pe noi toţi ceilalţi descreieraţi şi mărginiţi intelectual. „Monştrii sacri” vor juca spectacolul umilirii unei naţiuni, care, va fi redusă la tăcere şi îngenuncheată de o haită de escroci intelectuali.

Şi dacă nu se va face nimic pentru curmarea abuzurilor şi fărădelgilor, vom deveni martorii unui ,,dezmăţ” juridic şi politic fără precedent, a unei umilinţe totale naţionale.

21 septembrie va fi ziua când Legea şi Spiritul Cetăţenesc vor fi răstignite pe Cruce. Ţara se va face de râs în toată Europa, şi atunci, toate discuţiile, planurile şi proiectele de „integrare europeană” şi „dezvoltare durabilă” se vor prăbuşi într-o clipă. Moldova, foarte curând, din exportator de vinuri şi textile, va deveni un exportator al absurdului.

Ambasadorii străini şi reprezentanţii corpului diplomatic deja astăzi se uită cu nedumerire la noi. O spun cu toată seriozitatea. În cazul în care această decizie aberantă va fi adoptată, atunci ne vom compromite definitiv şi irevocabil.

Coaliţia PCRM-PLDM: o construcţie ireală?

În alegerile locale din 2011, comentatorii politici afiliaţi domnului „păpuşar”au lansat ideea despre eventualitatea unei coaliţii PCRM-PLDM. Scopul urmărit era compromiterea PLDM, fapt ce parţial s-a reuşit. PLDM, chiar dacă a obţinut cele mai multe primării (286), a scăzut de la 29,4% acumulate în alegerile parlamentare din 2010, la 22,6 % acumulate în consiliile raionale în 2011. În cifre, suma e impresionată – aproape 200.000 voturi (adică de la 506.253 la 311. 925).

 În Chişinău, prăbuşirea PLDM a fost şi mai dramatică – de la 28,4% în parlamentare, la 14.01% în alegerile municipale. Această prăbuşire a PLDM, i-a asigurat concurentului său de pe dreapta – PL un scor impresionant în CMC -31.8%, având şi un scor final de 16% pe ţară! Acest succes miraculos al liberalilor, se explică prin faptul, că PD şi PL şi-au concertat eforturile, promovând cu încrâncenare acest mesaj, elaborat în cabinetele din hotelul Codru.

De fapt această campanie a demarat încă în vara lui 2010, când mass-media, afiliată PD, a lansat informaţia despre o întâlnire miraculoasă între lideri PCRM şi PLDM în unul din barurile Chişinăului, informaţie, care pâna la urmă nu s-a confirmat. Deja atunci, PD vorbea despre o coalizare PCRM –PLDM, care nu are loc mai bine de 1 an. Amintim, că în decembrie 2010, conducerea PD a cerut Moscovei garanţii despre faptul că PCRM nu va joncţiona cu PLDM. În consecinţă, Vladimir Voronin a ieşit cu declaraţii dure la adresa lui Vlad Filat, făcând imposibil orice contact între cei doi. Acţiunea practic a fost solicitată de PD, ceea ce i-a dezlegat mâinile pentru negocieri pe două flancuri, obţinând prin şantaj funcţiile supreme în stat.

Ultima informaţie despre întâlnirea de la Ţiganca, a fost lansată de ziarul „Timpul”, afiliat PD. Zvonul a fost negat atât de Filat, cât şi de Voronin, care era la acel moment peste hotarele ţării.

Miza ,,păpuşarului” este clară – orice coaliţie PCRM-PLDM i-ar distruge Imperiul, construit prin scheme frauduloase. Iată de ce „păpuşarul” alimentează şi menţine pe agenda publică un anticomunism de junglă, sub paravanul căruia, reuşeşte să sustragă atenţia cetăţenilor de la estorcarea a câte 100. 000.000 dolari anual de la stat, bani luaţi de la invalizi, copii, bătrâni, pentru care mereu nu se ajung resurse…

Riscurile coaliţiei PCRM-PLDM
Toate contactele produse între Vladimir Voronin şi Vlad Filat au fost date publicităţii de prim-ministru. Altele nu au existat, informaţia despre ele fiind un produs al intoxicării opiniei publice.
Dacă ipotetic am admite, că PLDM şi PCRM au discutat nu doar modalităţile depăşirii crizei politice, dar şi eventualitatea unei coaliţii politice, atunci trebuie să ţinem cont de o serie de factori, care în această conjunctură politică, creează probleme serioase în cristalizarea acestei alianţe.

În primul rând, e vorba de factorul politic extern, în special SUA şi UE. PCRM, în ciuda relaţiilor sale tensionate cu Rusia în 2003-2006, semnării Planului de Acţiuni RM-UE, acceptării IPAP, lansării misiunii EUBAM la hotarele cu Ucraina – este percepută de unele grupuri politice din Occident ca forţă „pro-rusească”. Mai grav e faptul că şi în Rusia anumite grupuri politice, destul de influente, percep PCRM diametral opus – drept forţă „pro-occidentală”, din motivele expuse anterior. În consecinţă, orice contact cu PCRM este sancţionat de Occident.

Respectiv, elita PLDM poate avea propriile fobii legate de posibilele reticenţe politice din partea UE, monitorizări austere şi atitudini glaciale în negocierea regimului liberalizat de vize. Atitudini, care de altfel persistă şi faţă de AIE-2 la nivel de acţiune politică; dar nu şi la nivel de declaraţii. Un moment important constă în faptul, că PLDM a devenit membru PPE – adică face parte din familia conservatorilor europeni. 

Liderii PLDM sunt invitaţi la recepţiile organizate de Merkel, Sarkozy, Berlusconi. Această acceptare la masa elitelor europene gâdilă orgoliul liderilor moldoveni, alimentându-le astfel sentimentul propriei valori şi importanţe. Teama de a nu deranja elitele europene devine un motiv constant al deciziilor politice pentru statele „cu dirijare externă”, precum este şi Republica Moldova.

În al doilea rând, factorul financiar este nu mai puţin important, chiar dacă are conexiune directă cu cel politic. Elita AIE, deci şi PLDM, s-a obişnuit cu granturile şi creditele generoase (cca. 2,6 miliarde dolari promise), care până la urmă împiedică identificarea unor soluţii reale şi durabile de optimizare a economiei naţionale. Aceste credite permit achitarea salariilor şi pensiilor, compensaţiilor( 130 lei) la „căldură” în plină campanie electorală, asigură chiar o creştere economică, în detrimentul ,,calităţii” ei proaste şi fragile. Pierderea acestor beneficii strecoară frica în rândurile PLDM că „alianţa nu ar mai avea suport financiar”.
În al treilea rând, discrepanţele ideologice par a fi la moment insurmontabile, în special pentru „filologii din PLDM”, pe de o parte, şi „şoimii din PCRM”, pe de altă parte. Anumite puncte sensibile, gen neutralitatea, denumirea limbii, istoria, atitudinea faţă de CSI, statutul limbii ruse, politicile sociale creează dificultăţi deloc neglijabile. Aceste argumente rămân valabile, chiar dacă liderul PLDM, Vlad Filat a recunoscut recent că PCRM nu este un partid comunist clasic, păstrând de la acesta doar denumirea şi simbolica.

În al patrulea rând, PLDM a avut un mesaj anticomunist la alegerile din 2009, fiind perceput şi în continuare atât de liderii comunişti, cât şi de o bună parte a electoratului. Lozinca „Moldova fără comunişti” rămâne şi astăzi pe site-ul formaţiunii. Spre deosebire de PDM, conducerea căreia e formată din vechea nomenclatură comunistă (D.Diacov), fie din transfugi comunişti deveniţi peste noapte „democraţi (Lupu, Lazăr, Corman, Vrabie, Guznac, şi mulţi alţii), în PLDM, aceştia lipsesc aproape cu desăvârşire, fiind prezenţi doar la nivel de raioane. 

Practic, conducerea de vârf a PLDM e formată din anticomunişti notorii. În consecinţă, PLDM riscă să piardă în cazul unor alegri anticipate până la 16%, dacă alianţa cu PCRM se va prăbuşi. E vorba de 16% anticomuniste, obţinute la alegerile din 2009, alte 13% acumulate în 2011 fiind produsul unui mesaj paternalist (Moldova fără sărăcie). Desigur, aceste cifre reprezintă cel mai pesimist scenariu.

În al cincilea rând, lipsa încrederii şi garanţiilor reciproce, care ar crea fundamentul necesar pentru negocieri. PCRM are 42 mandate, PLDM-31. Care ar fi ecuaţia echitabilă de partajare a puterii în această situaţie? PCRM nu va accepta rolul de remorcă la căruţa PLDM, şi se pare, aceleaşi atitudini persistă în PLDM, lucru confirmat şi de noua formula a puterii în raioane. Aici, PLDM având 22% are 15 preşedinţi de raioane, PCRM cu 37% – doar 10.

Practic, situaţia nu este clară: iniţial se votează preşedintele ţării (spre exemplu, Vlad Filat, Zinaida Greceanîi, Ion Sturza sau oricine altcineva), sau se demite spicherul şi procurorul general şi se votează altul în loc? Cum de sincronizat aceste lucruri, şi cine garantează, că vreuna din părţi nu va trăda pe cealaltă? Dar cine va fi prim-ministrul: Igor Dodon /Iurie Muntean sau Victor Bodiu? Cum se vor partaja celelalte funcţii şi pe ce criterii?

Aceste fobii şi percepţii subiective se amplifică şi pe un fundal „specific”al negocierilor. În ciuda isteriilor corporaţiei PD-PL, anume PLDM, sub varii motive, nu a votat nici un preşedinte de raion comunist (spre deosebire de cei din PD). Or, acesta e indicatorul cheie pentru PCRM. Guvernul continuă acţiunea contra ziarelor „Moldova Suverană” şi „Независимая Молдова”. Un articol publicat recent de analistul politic Nicolae Negru plasa titlul „Voronin în rolul lui Roşca”, dând de înţeles că PCRM va oferi sprijin total PLDM şi lui V.Filat în aspiraţiile sale prezidenţiale, fără să ceară o alianţă formală cu acesta, înţelegând fatalitatea mişcării pentru PLDM. 

În schimb, V. Voronin va primi imunitate pentru el si familia sa. Reacţia nu s-a lăsat mult aşteptată: V.Voronin a propus-o pe Z.Greceanîi la funcţia de preşedinte, probabil, pentru a-şi creşte propriile acţiuni în negocieri, dacă acestea totuşi vor mai avea loc. Oricum, în PCRM se prefigurează opinia că PLDM se cramponează de alianţă, încercând s-o menţină cu orice preţ, prin subordonarea partenerilor şi obţinerea de prerogative suplimentare. Alianţa cu PCRM în această ecuaţie pare a fi mai mult o sperietoare pentru PD şi păpuşar, care e aşteptat să vină la „poclon”…
Nu excludem nici ultimul gând.

Sunt şi plusuri?
Acestea fiind spuse, putem afirma, că multe din fobiile expuse ar putea fi depăşite. Or puterea formată din 2 partide ar soluţiona problema alegerii preşedintelui, ar asigura stabilitatea politică, consensul social, ar deveni funcţională, dinamică în acţiuni şi în promovarea reformei. Astfel, în 2007 PCRM a votat 200 de legi vizând integrarea europeană, chiar dacă reforma a trenat la capitolul justiţie, poliţie, SIS, etc.

Progresul în implementarea Planului UE-RM a fost apreciat de comisarii europeni, Moldova fiind chiar premiată. Trenarea reformelor s-a datorat unor grupuri de interese economice, în care figura cheie era acelaşi „păpuşar”, care a împânzit organele justiţiei, corporaţiile de stat, CCCE, SIS-ul şi însuşi PCRM, transformându-l practic în „partid capturat”. 

Astăzi AIE este gazda ,,caracatiţei distrugătoare” care s-a infiltrat în doua componente ale acesteia PD şi PL. Aici, „păpuşarul” încearcă să captureze deja statul, distrugând economia naţională, ceea ce e mult mai grav. Chiar dacă unii politologi şi „sacerdoţi morali”, victimele remuneraţiei ,,în plic”, continuă să cânte osanale alianţei, adevărul este trist. Şi atacurile recente tip „reider” la adresa MoldovaAgroindbank, Banca de Economii, Universal Bank, Victoria Bank (retragerea activelor lui V.Ţopa), ASITO, confirmă această teza. AIE s-a ,,mafiotizat” şi compromis iremediabil, transformând Moldova într-un „gangster paradise”. În premieră asistăm la un atac sincronizat, protejat de unele instituţii ale statului, asupra celor mai mari instituţii financiare, cu capital european!

Această performanţă legislativă, prin adoptarea unor pachete întregi de legi, pare una irealizabilă pentru AIE, şi într-un articol ce va urma, o vom demonstra cu lux de amănunte. Dacă PCRM şi PPCD avea probleme la capitolul implementarea legilor, AIE nici măcar nu poate adopta legi, nemaivorbind de implementarea lor. PCRM şi PLDM au potenţialul de cadre necesar implementării programelor europene, care acum lipseşte în AIE. În spatele PLDM şi PCRM stau grupuri economice afectate de acţiunile „păpuşarului”, ceea ce obiectiv, creează câmpuri de atracţie. De fapt, întreg businessul din ţară a obosit de situaţia de instabilitate şi haos, promovate de ,,filologii neobolşevici”.
Formula PCRM-PLDM, prin deţinerea majorităţii constituţionale, ar avea posibilităţi enorme în modernizarea statului, cu atât mai mult, că şi grupările oligarhice, în această formulă, ar fi practic excluse din conducerea instituţiilor statului (din păcate, e imposibil să le elimini totalmente de la influenţarea deciziilor).
Chiar şi rezervele unor ambasadori UE faţă de această formula politică, după tentativele unor grupări tenebre, ipotetic, apropiate ,,păpuşarului”, de a acapara Banca de Economii şi MoldovaAgroindBank, în care BERD deţine acţiuni, devin tot mai firave.

Concluzii
Am senzaţia că în Republica Moldova nu funcţionează nici o formulă politică. AIE – reprezintă formula ideală a stagnării şi mafiotizării statului, o alianţă largă – este irealizabilă, Alianţa PLDM – PD – PCRM, deşi mai legitimă şi mai confortabilă pentru elita politică, nu soluţionează problema reformei, în special a justiţiei. Alianţa PLDM – PCRM, este privita ca cea mai eficientă şi unica soluţie de moment pentru Republica Moldova.

Pronosticul este unul pesimist: Liderii AIE, ca şi legendarul Moisei, vor purta poporul 40 de ani prin deşerturi, ca în consecinţă, să ajungă doar ei în RAI…
Show must go on…

Povestea gogoaşei sau etnografia politică autohtonă

De această dată, buna dispoziţie m-a determinat să abordez subiectul printr-o tonalitate de pamflet.

Ultimele evenimente ce au loc pe arena politică din Moldova mă fac să ironizez pe alocuri prin nişte pilde mai mult sau mai puţin alegorice, iar pe alocuri sarcastice pentru a scoate un pic tensiunea din noi şi a ne delecta pe seama pseudopatrioţilor.

Deci, povestea noastră, dragi cititori, începe, dar mai bine-zis continuă, odată cu declaraţia lui Vladmir Voronin, ce a menţionat anterior „verdele” din politicianul Igor Dodon.

Însă odată cu venirea toamnei, se vede că Igor Dodon se rumeneşte, adică se „coace”. Pe care parte a corpului său de persoană, personalitatea sau de antreprenor politic vom vedea mai tîrziu.

Dar acum, Dodon, pe lîngă Vladimir Nicolaevici continuă să promoveze în mod de şmecherie proiectele sale cum este: campania „Iubesc Moldova” şi „Fundaţia Soluţia-mea”.

În ultima perioadă de timp, pretinsul analitic politic Vitali Andrievschi, în misiunea de distrugere a PCRM-ului, insistent ne convinge că Igor Dodon este bun de „consumat”, în special cînd predomină tendinţa organizării alegerilor anticipate.

În concluzie putem spune cp Igor Dodon continuă campania electorală. Iar vizita lui Dodon la Moscova, remarcă intenţia acestuia de a rupe odată şi pentru totdeauna legătura cu PCRM. La Moscova Dodon va fi „uns” şi pus pe altarul politicii moldoveneşti ca o nouă entitate politică.

Făcînd o analogie cu personajele din poveşti cu un potenţial înalt de viclenie, nu ştiu de ce dar Igor Dodon seamănă foarte mult cu „gogoaşa”, care pe mulţi i-a păcălit. Din căte vedem, acum „gogoaşa Dodon” s-a urcat pe botul ursului rus căruia îi cîntă serinada de serviciu, ce l-a ajutat sa-l păcălească pe Voronin.

Poate că de la Vladimir Nicolaevici şi a scăpat folosindu-se de bunătate şi onestitatea omenească pe care o manifestă faţă de fiece membru. Dar mă întreb cum va scăpa de colţii ursului. Ce SOLUŢIE va utiliza?

Poate SOLUŢIA Andrievschi, sau fuga în pădurea de stejari şi tufari de trandafiri.

Vom trăi şi vom vedea.