Evenimentele din ultimele câteva zile au bulversat definitiv opinia publică, dezorientând majoritatea analiştilor politici. Practic, suntem în situaţia inedită, când orice scenariu devine posibil şi orice coaliţie probabilă, indiferent de faptul, cât de „monstruoasă” şi neverosimilă ar fi părut aceasta încă două-trei luni în urmă.
PD şi PCRM: funcţionează înţelegerile?
La 28 octombrie, Procurorul General a prezentat raportul în faţa parlamentului. În acest raport, nu am auzit nici-o replică la adresă PCRM, nemaivorbind despre critici la adresa PD-L. Probabil, din această cauză, PCRM a susţinut discursul procurorului în parlament, având garanţia din partea democraţilor, că acuzaţiile vor vi turnate în capul PLDM. Practic, PCRM a făcut un pas foarte inteligent. Hotărârea parlamentului din 13 octombrie trebuia executată, fiindcă prin ea, procurorul a primit vot de neîncredere. Nu era nici un sens să mai audiezi un procuror, care a avut suficient timp (2 ani) pentru a demonstra propria eficienţă. Dar atunci când există înţelegeri, raportul capătă un sens aproape sacral.
La 28 octombrie, fracţiunile PD şi PCRM l-au ales pe Artur Reşetnicov în funcţia de vice-preşedinte al Parlamentului. PLDM şi PL s-au abţinut. Reprezentanţii PD explicau prin culuare, că este o răsplată pentru votul PLDM-PCRM vizând demiterea şefilor SIS, CNPF şi a procurorului. Aici însă se cere o precizare. Una e când demiţi un funcţionar prin vot comun, şi alta când numeşti în funcţie. Numirea în funcţie înseamnă accesul la decizii şi resurse. Este un demers ce vorbeşte despre divizarea puterii, modelarea unei noi structuri a puterii şi guvernarea în comun. Deşi, la acest capitol, nu trebuie exagerate lucrurile, fiindcă funcţia aparţine PCRM.
La 29 octombrie Lupu merge mai departe, declarând că e nevoie de un dialog deschis cu opoziţia în problema alegerii şefului statului. ”Trebuie toţi să fim flexibili şi să examinăm diverse propuneri nu doar ale Alianţei pentru Integrare Europeană, şi persoane care vin din partea opoziţiei”, a declarat presei Marian Lupu. Mai simplu spus, Lupu şi-a afişat disponibilitatea de a alege şi un reprezentant al PCRM la funcţia de preşedinte. Vă imaginaţi asemenea poziţie a preşedintelui PD încă două-trei luni în urmă? Amintim, că la începutul anului, Lupu declara că orice negociere cu PCRM este un indicator al slăbiciunii. Astăzi, este gata să analizeze chiar eventualitatea unui şef de stat din partea PCRM!
Ar fi putut Lupu face asemenea declaraţii, în lipsa unor înţelegeri sau cel puţin a unor convenţi formale?
De fapt, şi decizia judecăţii de condamnare a lui Victor Ţopa, care s-a produs la 18 octombrie, ar trebui să ne pună pe gânduri. Nu este atât de simplu să condamni cel mai feroce duşman, şi să-l mai dai în urmărire internaţională, dacă nu ai spatele asigurat prin anumite înţelegeri cu opoziţia. Filat în această ecuaţie este paralizat de riscul demiterii guvernului, iar domnul păpuşar îşi distruge rivalii, fără a întâmpina vreo rezistenţă.
Conştient de aceste lucruri, premierul Filat a fost nevoit să recunoască la 28 octombrie, că ne putem aştepta la apariţia unei noi alianţe, referindu-se la coaliţia de centru-stânga.
În orice caz, putem presupune că Lupu s-a referit la scenariul alegerii doamnei Zinaida Greceanîi în funcţia de preşedinte. Mai pe urmă, se va vedea, dacă Filat rămâne premier, sau este demis. În orice caz, Dan Dungaciu, în ziarul Timpul declară că trebuie utilizate cele 4 voturi ale deputaţilor comunişti, gata, în anumite condiţii de “consens”. Z.Greceanîi să fie condiţia necesară pentru acesta? Oricum, dacă se merge pe scenariul scindării PCRM, PLDM nu-şi va oferi voturile, fiindcă va avea permanent riscul trimiterii lui Filat în opoziţie. Respectiv, mai raţională pentru cartel pare votarea PCRM-PD cu unele voturi a transfugilor din PLDM şi/sau PL.
Soluţia pentru a convinge transfugii e aceeaşi – procurorul general.
Filat a cedat şantajului?
Raportul procurorului, prezentat la 28 octombrie, a fostul unul insipid, lipsit de acuzaţii dure şi foarte ambiguu. Deşi se făceau aluzii la PLDM, acestea nu erau fortificate de probe, nume concrete, cifre. „Spectacolul” nu s-a produs. De ce?
La 25 octombrie , a avut loc un fel de şedinţă a liderilor AIE. Unii bloggeri şi jurnalişti declară, că aici s-ar fi putut citi raportul adevărat al procurorului. În urma acestui raport, Filat ar fi fost „convins” să cedeze, şi să nu insiste pe demisia procurorului şi lupta cu mafia.
Nu suntem siguri, că aşa a şi fost. Totuşi, dacă Filat va refuza de propriile demersuri, devenind „constructiv” şi docil, înseamnă, că aceşti bloggeri au dreptate.
Antimafia e pusă în genunchi
Ultimele două săptămâni s-au remarcat prin faptul că Antimafia a primit un cuţit direct în inimă. Viorel Ţopa se află de mai multe luni peste hotare. Sergiu Mocanu a pierdut mai multe procese judiciare, fiindu-i sechestrate apartamentul şi autoturismul. Victor Ţopa, unul din sponsorii de bază al Mişcării, a fost condamnat la 10 ani închisoare. Practic, nu mai există astăzi nicio forţă politică care ar putea opune o rezistenţă reală structurilor semicriminale.
P.S. De pe 18 octombrie, RM nu mai are nici o barieră pentru a deveni o „poveste de succes”. O poveste de succes pentru oligarhi…
PD şi PCRM: funcţionează înţelegerile?
La 28 octombrie, Procurorul General a prezentat raportul în faţa parlamentului. În acest raport, nu am auzit nici-o replică la adresă PCRM, nemaivorbind despre critici la adresa PD-L. Probabil, din această cauză, PCRM a susţinut discursul procurorului în parlament, având garanţia din partea democraţilor, că acuzaţiile vor vi turnate în capul PLDM. Practic, PCRM a făcut un pas foarte inteligent. Hotărârea parlamentului din 13 octombrie trebuia executată, fiindcă prin ea, procurorul a primit vot de neîncredere. Nu era nici un sens să mai audiezi un procuror, care a avut suficient timp (2 ani) pentru a demonstra propria eficienţă. Dar atunci când există înţelegeri, raportul capătă un sens aproape sacral.
La 28 octombrie, fracţiunile PD şi PCRM l-au ales pe Artur Reşetnicov în funcţia de vice-preşedinte al Parlamentului. PLDM şi PL s-au abţinut. Reprezentanţii PD explicau prin culuare, că este o răsplată pentru votul PLDM-PCRM vizând demiterea şefilor SIS, CNPF şi a procurorului. Aici însă se cere o precizare. Una e când demiţi un funcţionar prin vot comun, şi alta când numeşti în funcţie. Numirea în funcţie înseamnă accesul la decizii şi resurse. Este un demers ce vorbeşte despre divizarea puterii, modelarea unei noi structuri a puterii şi guvernarea în comun. Deşi, la acest capitol, nu trebuie exagerate lucrurile, fiindcă funcţia aparţine PCRM.
La 29 octombrie Lupu merge mai departe, declarând că e nevoie de un dialog deschis cu opoziţia în problema alegerii şefului statului. ”Trebuie toţi să fim flexibili şi să examinăm diverse propuneri nu doar ale Alianţei pentru Integrare Europeană, şi persoane care vin din partea opoziţiei”, a declarat presei Marian Lupu. Mai simplu spus, Lupu şi-a afişat disponibilitatea de a alege şi un reprezentant al PCRM la funcţia de preşedinte. Vă imaginaţi asemenea poziţie a preşedintelui PD încă două-trei luni în urmă? Amintim, că la începutul anului, Lupu declara că orice negociere cu PCRM este un indicator al slăbiciunii. Astăzi, este gata să analizeze chiar eventualitatea unui şef de stat din partea PCRM!
Ar fi putut Lupu face asemenea declaraţii, în lipsa unor înţelegeri sau cel puţin a unor convenţi formale?
De fapt, şi decizia judecăţii de condamnare a lui Victor Ţopa, care s-a produs la 18 octombrie, ar trebui să ne pună pe gânduri. Nu este atât de simplu să condamni cel mai feroce duşman, şi să-l mai dai în urmărire internaţională, dacă nu ai spatele asigurat prin anumite înţelegeri cu opoziţia. Filat în această ecuaţie este paralizat de riscul demiterii guvernului, iar domnul păpuşar îşi distruge rivalii, fără a întâmpina vreo rezistenţă.
Conştient de aceste lucruri, premierul Filat a fost nevoit să recunoască la 28 octombrie, că ne putem aştepta la apariţia unei noi alianţe, referindu-se la coaliţia de centru-stânga.
În orice caz, putem presupune că Lupu s-a referit la scenariul alegerii doamnei Zinaida Greceanîi în funcţia de preşedinte. Mai pe urmă, se va vedea, dacă Filat rămâne premier, sau este demis. În orice caz, Dan Dungaciu, în ziarul Timpul declară că trebuie utilizate cele 4 voturi ale deputaţilor comunişti, gata, în anumite condiţii de “consens”. Z.Greceanîi să fie condiţia necesară pentru acesta? Oricum, dacă se merge pe scenariul scindării PCRM, PLDM nu-şi va oferi voturile, fiindcă va avea permanent riscul trimiterii lui Filat în opoziţie. Respectiv, mai raţională pentru cartel pare votarea PCRM-PD cu unele voturi a transfugilor din PLDM şi/sau PL.
Soluţia pentru a convinge transfugii e aceeaşi – procurorul general.
Filat a cedat şantajului?
Raportul procurorului, prezentat la 28 octombrie, a fostul unul insipid, lipsit de acuzaţii dure şi foarte ambiguu. Deşi se făceau aluzii la PLDM, acestea nu erau fortificate de probe, nume concrete, cifre. „Spectacolul” nu s-a produs. De ce?
La 25 octombrie , a avut loc un fel de şedinţă a liderilor AIE. Unii bloggeri şi jurnalişti declară, că aici s-ar fi putut citi raportul adevărat al procurorului. În urma acestui raport, Filat ar fi fost „convins” să cedeze, şi să nu insiste pe demisia procurorului şi lupta cu mafia.
Nu suntem siguri, că aşa a şi fost. Totuşi, dacă Filat va refuza de propriile demersuri, devenind „constructiv” şi docil, înseamnă, că aceşti bloggeri au dreptate.
Antimafia e pusă în genunchi
Ultimele două săptămâni s-au remarcat prin faptul că Antimafia a primit un cuţit direct în inimă. Viorel Ţopa se află de mai multe luni peste hotare. Sergiu Mocanu a pierdut mai multe procese judiciare, fiindu-i sechestrate apartamentul şi autoturismul. Victor Ţopa, unul din sponsorii de bază al Mişcării, a fost condamnat la 10 ani închisoare. Practic, nu mai există astăzi nicio forţă politică care ar putea opune o rezistenţă reală structurilor semicriminale.
P.S. De pe 18 octombrie, RM nu mai are nici o barieră pentru a deveni o „poveste de succes”. O poveste de succes pentru oligarhi…
Комментариев нет:
Отправить комментарий