Revanșa oligarhilor, sau “PD-rastizarea” țării

După ce, la 14 septembrie, Curtea Supremă de Justiție a impus firmele offshore să retrocedeze acțiunile „Moldova Agrondbank”, iar Curtea Constituțională şi-a exprimat dezacordul cu inițiativa alianței de a modifica Constituția prin lege organică, păpușarul a primit o lovitură zdrobitoare. Dar, aşa cum atenționăm noi societatea, acesta şi-a revenit foarte rapid.

La 23 septembrie, președintele Curții Constituționale, Dumitru Pulbere, şi-a expus opinia personală despre alegerea președintelui țării, precum şi despre faptul că parlamentul ar trebui dizolvat după data de 28 septembrie. Dizolvarea parlamentului ar putea fi evitată în cazul în care, până la finele anului demarează procedura de alegere a președintelui țării.

De ce Pulbere are dreptate?

Dacă e să fim cinstiți cu noi înșine, atunci trebuie să recunoaștem că domnul Pulbere avea perfectă dreptate. În Constituția Republicii Moldova (art.90, p.4) este stipulat foarte clar că, «în termen de două luni de la data la care a intervenit vacanța funcției de Președinte al RM, se vor organiza, în conformitate cu legea, alegeri pentru un nou Președinte». Punct. 

Deci, nu peste un an – doi şi nici peste patru, cum și-ar dori unii, ci peste două luni! La 28 septembrie se va împlini exact un an de la demisia lui M. Ghimpu, când funcția de președinte a devenit vacantă. Respectiv, după acest termen, procedura trebuie inițiată în mod imperativ, în caz contrar, parlamentul se dizolvă, sau trece în faza de ilegalitate. 

Mai mult ca atât, în decizia din 8 februarie 2011 Curtea Constituțională a spus că stabilirea datei alegerilor ține de competența parlamentului, dar oricum, procedura trebuie demarată în trei luni, adică până la 8 mai. Suntem deja la finele lunii septembrie, însă procedura încă nu a început. Astfel, parlamentul a încălcat în mod abuziv hotărârea Curții. Legislativul a încălcat grav consecutivitatea formării organelor puterii şi acest lucru îl recunosc în culoare chiar deputații AIE. De regulă, inițial se alege spicherul, comisiile parlamentare, apoi președintele țării care, la rândul său, propune candidatura premierului. Alianța a făcut totul invers, amânând ilegal procedura de alegere a președintelui.

Păpușarul aruncă mănușa

Cum era de așteptat, asupra lui Pulbere au fost asmuțiți toți câinii. Drept start pentru campania de ostracizare publică a acestuia au servit declarațiile lui M. Ghimpu, făcute după pronunțarea deciziei Curții Constituționale. Apoi, ex-comunistul №2, Marian Lupu, l-a acuzat pe Pulbere că ar face jocul PCRM. Apropo, în 2009, același Lupu îl informa pe ambasadorul SUA (conform Wikileaks) că Pulbere i-ar fi aservit lui Voronin şi acestuia că-i plac banii. 

Cu alte cuvinte, pe Lupu îl deranjează faptul că Pulbere îl deservește pe Voronin (o aberație totală) şi nu pe el. Conducându-ne de logica lui Lupu, dacă un judecător al CC îşi exprimă punctul de vedere, de altfel perfect legal, dar care nu coincide cu poziția lui Marian Ilici, atunci trebuie să tragem concluzia că judecătorul slujește opoziției. Este revoltător şi strigător la cer faptul că acest individ, ajuns prin hazard în topul puterii, nu poate, cel puțin, presupune că judecătorul poate şi trebuie să slujească Legii!!

Imediat după aceste semnale ale «boşilor», cine credeți că s-au aruncat asupra lui Pulbere cu acuzații dure de incompetență, iresponsabilitate şi deservirea PCRM: disidenții, luptătorii implacabili cu regimul totalitar? Pe naiba. Floarea nomenclaturii comuniste sovietice şi membrii de vază a PCUS –Dumitru Diacov, Victor Popa (azi deputat PL, în trecut membru de top PCUS, instructor al Comitetului Central al PCM), Ion Hadîrcă (membru de vază PCUS), Victor Puşcaşu (membru marcant PCUS). Prin absurd, fosta nomenclatură îl acuză astăzi pe Pulbere că el ar «face» ceea, ce au făcut ei înșiși zeci de ani, deservind un sistem totalitar.

Demisia – pedeapsă pentru nesupunere

Demiterea lui Pulbere din funcția de judecător nu a fost accidentală. Ea a fost planificată din timp. Încă la începutul lui 2011, când A. Tănase a fost numit judecător la CC, se căutau modalitățile de avansare a acestuia. Momentul potrivit a apărut la 23 septembrie.
 

După ce Lupu a promis solemn că se va «ocupa» de Pulbere, duminică, 25 septembrie, la postul TV „Prime”, Pușcașu a ieșit cu ideea rușinoasă de demitere a președintelui CC. Astfel, s-a creat impresia că Puşcaşu este cel care pretinde la funcția de președinte al CC, nu Tănase. De fapt, în ambele cazuri, rezultatul va fi același.

În dorința enormă de a-l deservi pe domnul «păpușar», Pușcașu a cerut convocarea ședinței extraordinare a Curții Constituționale, invocând drept pretext faptul că Pulbere ar fi făcut declarații politice, depășindu-și prerogativele.

Astfel, se invocă Legea privind Curtea Constituțională (Art.17) care spune că judecătorul CC este obligat:

b) să nu ia poziție publică
e) să nu permită folosirea funcției sale în scop de propagandă de orice fel.

Să presupunem, că Pulbere a încălcat legea. Atunci, de ce se trece cu tăcerea faptul, că înșiși Puşcaşu şi Tănase au făcut zeci de declarații politice, multe din care chiar denigratoare la adresa unor lideri de partide. Spre exemplu, recent, Tănase a declarat că Filat a asmuțit contra sa sectele creștine! Pușcașu a avut opinie separată privind decretul din 24 iunie, decizia din 8 februarie şi „ceasurile” lui Voronin etc.

Totodată, Pulbere, spre deosebire de Tănase şi Puşcaşu, nu a făcut „propagandă”, ci s-a expus pe probleme ce țin de competența Curții: art.135 (f) din Constituție care permite CC să se expună pe problema dizolvării parlamentului, demiterea președintelui. Mai mult. Un judecător este autorizat prin Legea Supremă (art.135 (1 b) să interpreteze Constituția, deci să fie „câinele de pază” a acesteia. În situația în care deciziile Curții nu se respectă, ce trebuie să facă președintele acestei instituții?

Anterior noi am avertizat societatea că unii membrii CC, fiind apropiați oligarhilor, vor scuipa în lege şi în bunul simț şi vor vota pentru modificarea Constituției prin lege organică, chiar dacă riscă să fie discreditați total în calitate de juriști. În final, asta s-a şi întâmplat. Astăzi, în loc să tacă, sau se pocăiască public, ei au tupeul să strige despre încălcarea legii şi să facă apel la dreptate şi Biblie. Adevărat – necunoscute sunt căile Domnului…

Triumful oligarhilor – justiția pusă în genunchi…

Amintim, că până ieri, pentru funcția de președinte al CSJ luptau doi candidați apropiațidomnului păpușar. La 28 septembrie, câștiga un al treilea candidat – Ion Muruianu, apropiat aceluiași oligarh (deși i se invocă şi loialitate față de PCRM). Prin decizia judecății, acesta este restabilit în funcție. Curtea de Apel Chișinău, recent, a fost pusă în serviciul aceluiași clan. În Bălţi şi Căuşeni situația este identică.

Prin aceasta demitere, păpușarul urmărește stabilirea controlului său asupra ultimei instituții din ierarhia juridică a statului. În final, Curtea Constituțională va deveni un instrument important pentru acapararea întregii puteri. Judecătorii care l-au demis pe Pulbere, au achitat astfel polițele pentru eșuarea adoptări deciziei din 20 septembrie.
 

Apropo, recent a fost demis şi Șeful Marelui Stat Major al Armatei Naționale, generalul de brigadă, Iurie Dominic, care era bănuit că l-ar simpatiza pe Vlad Filat. La 17 septembrie Pintilie Sandulache, președintele Asociației „Parlament-90” a fost demis din aceleași motive, fiind înlocuit cu Valeriu Bulgari, afiliat PD-ului. Este un semnal clar pentru toți funcționarii publici: fiți atenți la simpatiile politice.

Culmea cinismului este că, nici măcar judecătorul din Căuşeni nu fost pedepsit – adunarea Consiliului Superior al Magistraturii nu a întrunit cvorum-ul!

Demiterea lui Pulbere, ca şi alte acțiuni enumerate mai sus, sunt un răspuns dur al păpușarului pentru premier.

De astăzi, noi, cei care suntem pilonii Republicii, putem uita de ea. Putem uita de art.32 (1), prin care, «oricărui cetățean îi este garantată libertatea gândirii, a opiniei». Putem uita de dreptul la demnitate, respect pentru lege, pentru voința poporului. Trebuie să fim conștienți de faptul că, din 28 septembrie, pentru opinia liber exprimată în mod legal, statul ne garantează un pumn în cap, iar în cazuri agravante – chiar mai mulți.

PS. Experții vorbesc despre democratizarea, federalizarea, transnistrizarea Moldovei, etc. Mai recent, a apărut un nou termen politic. Zilele trecute, Alianța Asociațiilor Ortodoxe a avertizat puterea, că nu va permite «pederastizarea» țării. În acest context, rugăm liderii respectivei Asociați să ne explice ce au avut în vedere?