„Pupsikul politic” şi marea tablă de şah.

Conexiunea politicii moldoveneşti la infrastructura politică internaţională, îi determină pe o bună parte din actorii acesteia să se angajeze în nişte jocuri regizate din exterior pentru a-i forma ca entităţi decizionale chiar şi cu preţul propriei înfeudări.

Rocada de la Moscova pentru electorala din 2011, între preşedintele în exerciţiu Dmitrii Medvedev şi actualul prim-ministru Vladmiri Putin, mediatizată pe larg săptămâna trecută de presa atât locală cât şi cea internaţională, a determinat conduita şi strategiile politice ale mai multor politicieni din Moldova.

Reieşind din axioma că, actualul preşedinte al FR, Medvedev a fost privit drept un politician moderat şi respectiv mai temperat faţă de PCRM, mai cu seamă faţă de Vladimir Voronin, care era privit drept omul loial al Moscovei fiind tratat mai mult sau mai puţin de pe poziţii egale, deja, după venirea lui Putin situaţia se va schimba radical în acest sens.

Vladimir Voronin este privit cu dizgraţie de Vladimir Putin urmare a politicii promovate de liderul comunist care a ales tactica interesului naţional, ignorând mai multe propuneri parvenite din partea Federaţiei Ruse, printre care şi refuzul de a semna în anul 2003 Memorandumul „Kozak”, motivându-se prin faptul că acest plan de federalizare a ţării contravenea Constituţiei RM, care stipulează expres statutul de neutralitate a republicii şi nu permite staţionarea a oricăror trupe străine pe teritoriul său.

În acest fel, lupta se va duce între actorii politici din Moldova - care primul va intra în preferinţele lui Putin? Cel mai probabil că de situaţia dată se bucura cel mai mult Igor Dodon, care îşi va concentra cu siguranţă eforturile la consolidarea relaţiilor cu administraţia noului preşedinte al Rusiei şi marginalizarea lui Voronin în PCRM, iar eventual şi a Partidului Comuniştilor pe eşichierul politic autohton.

Prima testare a viitorului parteneriat va fi efectuată prin intermediul Fundaţiei „Soluţia” şi Institutului de Modernizare a Moldovei, ambele lansate în anul curent.

Anume aceste două componente vor reprezenta punctul de conexiune cu structurile economice din Moldova prin care Federaţia Rusă îşi varsă banii în scopul consolidării parteneriatelor politice.

Epopeea „pupsikului politic” abia începe, şi care va înregistra o dezvoltare efervescentă odată cu obţinerea unor rezultate concrete din partea acestuia.

Deci situaţia dată pentru Dodon devine una decisivă, prin care el este aşteptat să se afirmare nu numai în limitele PCRM ci şi la nivel de arenă politică naţională.  

Analizînd, putem presupune, că „pupsikul politic” comunist va fi utilizat la degajarea tensiunii în cadrul Parlamentului RM, fiind aruncat în braţele lui Filat, pentru a crea un front comun de apropiere de Federaţia Rusă şi respectiv alegerea şefului statului.

Cert este faptul, că mariajul lui Dodon cu „păpuşarul”, mă refer acum la cel din PD, nu a adus rezultatele mult aşteptate. Scindarea PCRM nu a avut loc.

Planurile lui Dodon au fost dezvăluite de „păpuşarul” din PCRM care în comparaţie cu cel din PD, implicat în ultimul în declaraţii incendiare cu Filat pe marginea atacurilor „raider”, este mult mai brutal şi intransigent fiind absolvit de simţul indulgenţei faţă de „pupsikul politic”.

Show must go on, part 2…