În toamna lui 2009 reiderii cu afiliere politică, au încercat să preia controlul asupra firmei moldo-ruse MoldAsig. Intervenţia dură a lui Putin a compromis acţiunea. Apoi, au urmat Red-Nord şi parcul de troleibuze. În august 2011, au fost deturnate acţiunile a patru bănci şi a unei firme de asigurări: MAIB, Banca de Economii, Victoria Bank, Universal Bank, care deţin 60% din activele sectorului bancar autohton. Acum, reiderii, după ce au “acaparat” economia, vor să acapareze şi statul. A rămas doar un fleac –modificarea Constituţiei ţării.
Modificarea constituţiei prin lege organică: un experiment periculos
Conştientizând faptul că Marian Lupu nici în formula AIE-2 nu are şanse reale să obţină funcţia de preşedinte, deoarece-i lipsesc două voturi, PD şi-a convins partenerii de alianţă să amâne procedura de alegere a şefului statului.
Motivul enunţat se baza pe faptul, că în Constituţie se stipulează (art.90(4), că în timp de două luni după ce a intervenit vacanţa funcţiei de preşedinte, deputaţii sunt obligaţi să demareze procesul de alegere a şefului statului. Constituţia, însă, nu oferă răspuns la întrebarea, ce se întâmplă după ce expiră interimatul funcţiei?
Respectiv, nu este clar, de unde se ia în calcul „termenul de două luni”: din 2009, când V.Voronin şi-a dat demisia şi alegerile preşedintelui au eşuat, sau din noiembrie 2010, când s-a format un nou legislativ şi interimarul Ghimpu şi-a încetat exercitarea mandatului?
Acest tertip juridic, elaborat în oficiile hotelului Codru, permite PD să deţină interimatul un timp „nedefinit”, dar nu şi infinit. Opoziţia a propus eliminarea acestei lacune juridice din constituţie, dar a primit refuz. PLDM nu dorea să compromită „unitatea Alianţei”, iar PL şi PD făceau joc comun. Atunci, PCRM s-a adresat Curţii Constituţionale să definească clar, când trebuie demarată procedura alegerii şefului statului?
La 8 februarie 2011, CC şi-a expus poziţia. De fapt, Curtea s-a eschivat să dea un răspuns clar, zicând că problema rămâne la discreţia parlamentului, care totuşi, trebuie în 3 luni să soluţioneze problema. Adică, la 8 mai. Astăzi deja e 14 septembrie, iar procedura alegerii preşedintelui nici măcar nu a demarat! Cu alte cuvinte, parlamentul a încălcat decizia Curţii Constituţionale, prelungind în mod abuziv interimatul lui Marian Lupu.
În situaţia creată, domnul păpuşar şi consultanţii săi căutau desperaţi noi formule „juridice” pentru al alege pe Lupu preşedinte, chiar dacă acesta efectiv nu avea voturile necesare pentru ocuparea funcţiei supreme în stat.
Şi formula a fost găsită.
La 6 aprilie 2011, AIE lansează o nouă escrocherie juridică, cerând Curţii să-şi expună opinia privind posibilitatea modificării constituţiei prin lege organică. PLDM, pentru a nu pierde din imagine în ajunul campaniei electorale, e nevoit să susţină această iniţiativa aberantă, fapt ce oricum, nu-i face faţă.
Argumentul Alianţei se baza pe faptul, că avem o situaţie excepţională de alegeri permanente, şi e nevoie ca această stare anormală, să fie depăşită prin instrumente juridice. Totodată, adresarea a servit drept argument în plus, pentru a amâna procedura alegerii şefului statului încă pe 6 luni. Curtea, la rândul său, iarăşi a încercat să se eschiveze, adresându-se Comisiei de la Veneţia.
La 4 iulie, Comisia de la Veneţia a oferit un răspuns foarte clar. (Aviz № 627/2011, 4 iulie 2011). În opinia magistraţilor, parlamentul poate fi dizolvat ori de câte ori va fi necesar, dacă nu au fost întrunite condiţiile menţinerii acestuia (spre exemplu, nu s-a ales preşedintele). Deci, argumentul „stării excepţionale” nu a impresionat Comisia. În al doilea rând, prin lege organică, poate fi dezvoltată doar procedura de alegere a şefului statului, nu şi mecanismul. Or, procedura se referă la data înregistrării candidaţilor, numărul tururilor prezidenţiale, etc [1].
Mecanismul – se referă la numărul de voturi, care este prescris în constituţie, în cazul nostru -61. Comisia a mai recomandat înaintarea unei candidaturi de compromis la funcţia de preşedinte [2]. Deci, Comisia, a opinat, că e nevoie de găsit consensul politic, fără utilizarea ingineriilor juridice dubioase. Totodată, comisia a reiterat o teză care este evidentă: Curtea Constituţională din RM este organul juridic suprem, care interpretează constituţia ţării.
Este evident un singur lucru: Comisia de la Veneţia nu ne poate impune propriile soluţii. Propunerile acestei comisii au titlu de recomandare. Şi recomandarea a fost stipulată clar: nu puteţi modifica constituţia prin lege organică. Dar, şi această recomandare a Comisiei a fost neglijată, fiind interpretată ca undă verde pentru Curte, să-şi dea verdictul.
Să fie clar –dacă mergem contra Comisiei de la Veneţia, aceasta nu se va expune public. Pur şi simplu, acţiunea va însemna ca R. Moldova a procedat contrar practicilor şi normelor europene. Mai simplu spus, iniţiativa va fi percepută ca un demers anti-european prin esenţă. Indiferent de argumentele unor politicieni…
Judecătorii Curţii Constituţionale, când au auzit de iniţiativa modificării Constituţiei prin lege organică, şi-au pus mâinile în cap, fiind conştienţi, că riscă să se discrediteze dacă adoptă formula convenabilă PD-PL.
Ţinem să menţionăm, că în februarie 2011, reprezentanţii partidelor politice parlamentare de la Chişinău au vizitat Institutul de Drept Constituţional din RFG, pentru a se consulta pe problema reformei constituţionale. Răspunsul juriştilor germani a fost unul cât se poate de explicit. Modificarea constituţiei prin lege organică a fost calificată de ei drept o „revoluţie constituţională”, adică, o modificare violentă, prin încălcarea gravă a normelor legale. Unii judecători ai Curţii Constituţionale din RM, prezenţi la întrunire, au fost de acord, că formula de a modifica Constituţia prin lege organică este un absurd. Astăzi, însă, unii din ei ar putea să-şi modifice opinia, sub presiunea unor argumente greu de combătut. Spre exemplu, argumentul € sau argumentul $…
Dacă rămânem însă în zona câmpului juridic, atunci argumentul de ce prin lege organică nu putem modifica constituţia e simplu. Constituţia RM prin art. 72, stipulează, că există 3 tipuri de legi: constituţionale, organice, ordinare. Prin art.72(2) se spune explicit: Legile constituţionale sunt cele de revizuire a constituţiei – atât.
Legile organice art.72(3) reglementează: sistemul electoral, organizarea referendumului, funcţionarea parlamentului, guvernului, a administraţiei publice locale, învăţământul, cultele religioase, etc. Deci, legile organice nu oferă posibilitatea modificării constituţiei, pentru aceasta fiind prevăzute legile constituţionale, care solicită 67 voturi.
Mai mult, Avizul Comisiei de la Veneţia, punctul 34, stipulează foarte clar, că în topul legilor, cele constituţionale sunt superioare, cele organice, inferioare, şi nu le pot contrazice pe primele. Deci, o lege cu statut superior, potrivit aceleiaşi comisii, nu poate fi substituită prin una de rang inferior. Pentru conformitate, citatul îl găsiţi în subsol în l.franceză [3] şi l.englezeă [4].
La 5 septembrie, preşedintele Curţii Constituţionale, a declarat, că AIE doi ani încalcă Constituţia, prin nealegerea şefului statului. “A încălcat în 2009 şi a încălcat-o şi în decembrie 2010 şi o încalcă până în prezent. Pentru că pe ordinea de zi a Parlamentului, până în prezent, nu este pusă problema de alegere a şefului statului aşa cum prevede Constituţia…”
Triumful haosului
Astăzi, Constituţia adoptată în 1994, în pofida unor articole lapidare şi contradicţii minuscule, este o expresie a unei ordini de drept, care asigură volens-nolens stabilitatea politică şi socială. În cazul unei decizii pozitive a Curţii, acestea vor fi periclitate. Se vor forma precedente periculoase, care vor zgudui întreg edificiul social şi politic. Unele partide vor utiliza precedentul, pentru a impune modificarea mai multor clauze constituţionale, chiar fundamentale pentru stat. Astfel PL, spre exemplu, deja azi propune de modificat Art.10 – (unitatea poporului şi dreptul la autodeterminare), Art.11 (statutul de neutralitate), 13 (denumirea limbii), art. 73 (dreptul la iniţiativă legislativă pentru Găgăuzia), art.111 (Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia).
Nu ne va mira, dacă vor fi propuneri, în legătura cu presiunile din partea UE de a adopta legea privind nediscriminarea homosexualilor, să fie modificat art. 48 din Constituţie, care stipulează, că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie”. Amintim, că astăzi, acest articol nu permite legalizarea acestor căsătorii.
Imaginaţi-vă o situaţie reală unde în fiecare an avem alegeri parlamentare, şi fiecare coaliţie nouă schimbă denumirea limbii şi a ţării, a formei de guvernare, a neutralităţii, a simbolurilor statului, şi mai nu ştiu încă ce? Unde vom ajunge? Apoi amendamentele făcute în grabă, pur şi simplu vor distruge funcţionalitatea instituţiilor statului, mai ales cu unii ,,specialişti-jurişti” de la noi…
Ţinând cont că pragul de participare la referendumurile constituţionale a fost redus dramatic, va fi uşor de pus în discuţie şi subiectul independenţei ţării, excluzându-se confirmarea acestuia prin 2/3 din deputaţi.
Toate acestea vor arunca Republica Moldova în prăpastia unor confruntări politice interminabile. Confruntări, din care vor profita doar oligarhii ce-şi doresc un preşedinte ilegal, nelegitim, deci, docil şi şantajabil, pentru a acapara definitiv întreaga putere în stat. Iar mercenarii acestora ne vor rânji în faţă, zicând ca şi în cazul acapărării băncilor: Dom’le, totul e Ok, nu vă isterizaţi…
· l’article 78.5 autorise des dissolutions successives du Parlement si celui-ci se révèle
incapable d’élire le nouveau chef de l’Etat ;
· il est possible et même souhaitable, pour faciliter l’élection effective du nouveau
Président, de clarifier certains aspects de la procédure d’élection au moyen d’une loi organique.
[2] 42. En ce qui concerne le critère de fond qui exige une majorité de trois cinquièmes lors de la nouvelle élection présidentielle organisée après la dissolution du Parlement due à son incapacité d’élire le Président, la Commission est d’avis que la solution la plus appropriée est de modifier expressément les dispositions constitutionnelles pertinentes, conformément aux dispositions du Titre VI de la Constitution, ou de trouver un compromis politique au sein du Parlement au sujet d’un candidat présidentiel. La Commission de Venise peut soutenir l’une ou l’autre de ces solutions.
[3] Il convient par ailleurs de rappeler qu’en vertu de la Constitution, les lois organiques sont adoptées « à la majorité des voix des députés élus après deux lectures au moins » (article 74.1). Dans la hiérarchie des normes, ces lois se situent en dessous de la Constitution et ne peuvent être contraires à cette dernière. Par conséquent, une loi organique ne devrait en principe pas pouvoir déroger au critère de la majorité de trois cinquièmes requise pour élire le Président. La solution la plus adaptée pour modifier la majorité requise consiste à adopter une modification constitutionnelle conformément à la procédure prévue par la Constitution ellemême.
[4] În l.engleză fraza sună astfel:
„It should also be recalled that pursuant to the Constitution, organic laws are passed “by majority vote based on at least two ballots” (Article 74§1). In the hierarchy of norms, organic laws stand below the Constitution and may not contradict it. Therefore, in principle, an organic law should not be allowed to deviate from the three-fifths majority requirement for the elections of the President. The most appropriate way for introducing reforms concerning the majority required for the election of the President is through a constitutional amendment, adopted in conformity with the procedure provided for by the Constitution itself”.
Modificarea constituţiei prin lege organică: un experiment periculos
Conştientizând faptul că Marian Lupu nici în formula AIE-2 nu are şanse reale să obţină funcţia de preşedinte, deoarece-i lipsesc două voturi, PD şi-a convins partenerii de alianţă să amâne procedura de alegere a şefului statului.
Motivul enunţat se baza pe faptul, că în Constituţie se stipulează (art.90(4), că în timp de două luni după ce a intervenit vacanţa funcţiei de preşedinte, deputaţii sunt obligaţi să demareze procesul de alegere a şefului statului. Constituţia, însă, nu oferă răspuns la întrebarea, ce se întâmplă după ce expiră interimatul funcţiei?
Respectiv, nu este clar, de unde se ia în calcul „termenul de două luni”: din 2009, când V.Voronin şi-a dat demisia şi alegerile preşedintelui au eşuat, sau din noiembrie 2010, când s-a format un nou legislativ şi interimarul Ghimpu şi-a încetat exercitarea mandatului?
Acest tertip juridic, elaborat în oficiile hotelului Codru, permite PD să deţină interimatul un timp „nedefinit”, dar nu şi infinit. Opoziţia a propus eliminarea acestei lacune juridice din constituţie, dar a primit refuz. PLDM nu dorea să compromită „unitatea Alianţei”, iar PL şi PD făceau joc comun. Atunci, PCRM s-a adresat Curţii Constituţionale să definească clar, când trebuie demarată procedura alegerii şefului statului?
La 8 februarie 2011, CC şi-a expus poziţia. De fapt, Curtea s-a eschivat să dea un răspuns clar, zicând că problema rămâne la discreţia parlamentului, care totuşi, trebuie în 3 luni să soluţioneze problema. Adică, la 8 mai. Astăzi deja e 14 septembrie, iar procedura alegerii preşedintelui nici măcar nu a demarat! Cu alte cuvinte, parlamentul a încălcat decizia Curţii Constituţionale, prelungind în mod abuziv interimatul lui Marian Lupu.
În situaţia creată, domnul păpuşar şi consultanţii săi căutau desperaţi noi formule „juridice” pentru al alege pe Lupu preşedinte, chiar dacă acesta efectiv nu avea voturile necesare pentru ocuparea funcţiei supreme în stat.
Şi formula a fost găsită.
La 6 aprilie 2011, AIE lansează o nouă escrocherie juridică, cerând Curţii să-şi expună opinia privind posibilitatea modificării constituţiei prin lege organică. PLDM, pentru a nu pierde din imagine în ajunul campaniei electorale, e nevoit să susţină această iniţiativa aberantă, fapt ce oricum, nu-i face faţă.
Argumentul Alianţei se baza pe faptul, că avem o situaţie excepţională de alegeri permanente, şi e nevoie ca această stare anormală, să fie depăşită prin instrumente juridice. Totodată, adresarea a servit drept argument în plus, pentru a amâna procedura alegerii şefului statului încă pe 6 luni. Curtea, la rândul său, iarăşi a încercat să se eschiveze, adresându-se Comisiei de la Veneţia.
La 4 iulie, Comisia de la Veneţia a oferit un răspuns foarte clar. (Aviz № 627/2011, 4 iulie 2011). În opinia magistraţilor, parlamentul poate fi dizolvat ori de câte ori va fi necesar, dacă nu au fost întrunite condiţiile menţinerii acestuia (spre exemplu, nu s-a ales preşedintele). Deci, argumentul „stării excepţionale” nu a impresionat Comisia. În al doilea rând, prin lege organică, poate fi dezvoltată doar procedura de alegere a şefului statului, nu şi mecanismul. Or, procedura se referă la data înregistrării candidaţilor, numărul tururilor prezidenţiale, etc [1].
Mecanismul – se referă la numărul de voturi, care este prescris în constituţie, în cazul nostru -61. Comisia a mai recomandat înaintarea unei candidaturi de compromis la funcţia de preşedinte [2]. Deci, Comisia, a opinat, că e nevoie de găsit consensul politic, fără utilizarea ingineriilor juridice dubioase. Totodată, comisia a reiterat o teză care este evidentă: Curtea Constituţională din RM este organul juridic suprem, care interpretează constituţia ţării.
Este evident un singur lucru: Comisia de la Veneţia nu ne poate impune propriile soluţii. Propunerile acestei comisii au titlu de recomandare. Şi recomandarea a fost stipulată clar: nu puteţi modifica constituţia prin lege organică. Dar, şi această recomandare a Comisiei a fost neglijată, fiind interpretată ca undă verde pentru Curte, să-şi dea verdictul.
Să fie clar –dacă mergem contra Comisiei de la Veneţia, aceasta nu se va expune public. Pur şi simplu, acţiunea va însemna ca R. Moldova a procedat contrar practicilor şi normelor europene. Mai simplu spus, iniţiativa va fi percepută ca un demers anti-european prin esenţă. Indiferent de argumentele unor politicieni…
Judecătorii Curţii Constituţionale, când au auzit de iniţiativa modificării Constituţiei prin lege organică, şi-au pus mâinile în cap, fiind conştienţi, că riscă să se discrediteze dacă adoptă formula convenabilă PD-PL.
Ţinem să menţionăm, că în februarie 2011, reprezentanţii partidelor politice parlamentare de la Chişinău au vizitat Institutul de Drept Constituţional din RFG, pentru a se consulta pe problema reformei constituţionale. Răspunsul juriştilor germani a fost unul cât se poate de explicit. Modificarea constituţiei prin lege organică a fost calificată de ei drept o „revoluţie constituţională”, adică, o modificare violentă, prin încălcarea gravă a normelor legale. Unii judecători ai Curţii Constituţionale din RM, prezenţi la întrunire, au fost de acord, că formula de a modifica Constituţia prin lege organică este un absurd. Astăzi, însă, unii din ei ar putea să-şi modifice opinia, sub presiunea unor argumente greu de combătut. Spre exemplu, argumentul € sau argumentul $…
Dacă rămânem însă în zona câmpului juridic, atunci argumentul de ce prin lege organică nu putem modifica constituţia e simplu. Constituţia RM prin art. 72, stipulează, că există 3 tipuri de legi: constituţionale, organice, ordinare. Prin art.72(2) se spune explicit: Legile constituţionale sunt cele de revizuire a constituţiei – atât.
Legile organice art.72(3) reglementează: sistemul electoral, organizarea referendumului, funcţionarea parlamentului, guvernului, a administraţiei publice locale, învăţământul, cultele religioase, etc. Deci, legile organice nu oferă posibilitatea modificării constituţiei, pentru aceasta fiind prevăzute legile constituţionale, care solicită 67 voturi.
Mai mult, Avizul Comisiei de la Veneţia, punctul 34, stipulează foarte clar, că în topul legilor, cele constituţionale sunt superioare, cele organice, inferioare, şi nu le pot contrazice pe primele. Deci, o lege cu statut superior, potrivit aceleiaşi comisii, nu poate fi substituită prin una de rang inferior. Pentru conformitate, citatul îl găsiţi în subsol în l.franceză [3] şi l.englezeă [4].
La 5 septembrie, preşedintele Curţii Constituţionale, a declarat, că AIE doi ani încalcă Constituţia, prin nealegerea şefului statului. “A încălcat în 2009 şi a încălcat-o şi în decembrie 2010 şi o încalcă până în prezent. Pentru că pe ordinea de zi a Parlamentului, până în prezent, nu este pusă problema de alegere a şefului statului aşa cum prevede Constituţia…”
Triumful haosului
Astăzi, Constituţia adoptată în 1994, în pofida unor articole lapidare şi contradicţii minuscule, este o expresie a unei ordini de drept, care asigură volens-nolens stabilitatea politică şi socială. În cazul unei decizii pozitive a Curţii, acestea vor fi periclitate. Se vor forma precedente periculoase, care vor zgudui întreg edificiul social şi politic. Unele partide vor utiliza precedentul, pentru a impune modificarea mai multor clauze constituţionale, chiar fundamentale pentru stat. Astfel PL, spre exemplu, deja azi propune de modificat Art.10 – (unitatea poporului şi dreptul la autodeterminare), Art.11 (statutul de neutralitate), 13 (denumirea limbii), art. 73 (dreptul la iniţiativă legislativă pentru Găgăuzia), art.111 (Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia).
Nu ne va mira, dacă vor fi propuneri, în legătura cu presiunile din partea UE de a adopta legea privind nediscriminarea homosexualilor, să fie modificat art. 48 din Constituţie, care stipulează, că „familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între bărbat şi femeie”. Amintim, că astăzi, acest articol nu permite legalizarea acestor căsătorii.
Imaginaţi-vă o situaţie reală unde în fiecare an avem alegeri parlamentare, şi fiecare coaliţie nouă schimbă denumirea limbii şi a ţării, a formei de guvernare, a neutralităţii, a simbolurilor statului, şi mai nu ştiu încă ce? Unde vom ajunge? Apoi amendamentele făcute în grabă, pur şi simplu vor distruge funcţionalitatea instituţiilor statului, mai ales cu unii ,,specialişti-jurişti” de la noi…
Ţinând cont că pragul de participare la referendumurile constituţionale a fost redus dramatic, va fi uşor de pus în discuţie şi subiectul independenţei ţării, excluzându-se confirmarea acestuia prin 2/3 din deputaţi.
Toate acestea vor arunca Republica Moldova în prăpastia unor confruntări politice interminabile. Confruntări, din care vor profita doar oligarhii ce-şi doresc un preşedinte ilegal, nelegitim, deci, docil şi şantajabil, pentru a acapara definitiv întreaga putere în stat. Iar mercenarii acestora ne vor rânji în faţă, zicând ca şi în cazul acapărării băncilor: Dom’le, totul e Ok, nu vă isterizaţi…
Referinţe
[1]. 41. La Commission de Venise estime que :· l’article 78.5 autorise des dissolutions successives du Parlement si celui-ci se révèle
incapable d’élire le nouveau chef de l’Etat ;
· il est possible et même souhaitable, pour faciliter l’élection effective du nouveau
Président, de clarifier certains aspects de la procédure d’élection au moyen d’une loi organique.
[2] 42. En ce qui concerne le critère de fond qui exige une majorité de trois cinquièmes lors de la nouvelle élection présidentielle organisée après la dissolution du Parlement due à son incapacité d’élire le Président, la Commission est d’avis que la solution la plus appropriée est de modifier expressément les dispositions constitutionnelles pertinentes, conformément aux dispositions du Titre VI de la Constitution, ou de trouver un compromis politique au sein du Parlement au sujet d’un candidat présidentiel. La Commission de Venise peut soutenir l’une ou l’autre de ces solutions.
[3] Il convient par ailleurs de rappeler qu’en vertu de la Constitution, les lois organiques sont adoptées « à la majorité des voix des députés élus après deux lectures au moins » (article 74.1). Dans la hiérarchie des normes, ces lois se situent en dessous de la Constitution et ne peuvent être contraires à cette dernière. Par conséquent, une loi organique ne devrait en principe pas pouvoir déroger au critère de la majorité de trois cinquièmes requise pour élire le Président. La solution la plus adaptée pour modifier la majorité requise consiste à adopter une modification constitutionnelle conformément à la procédure prévue par la Constitution ellemême.
[4] În l.engleză fraza sună astfel:
„It should also be recalled that pursuant to the Constitution, organic laws are passed “by majority vote based on at least two ballots” (Article 74§1). In the hierarchy of norms, organic laws stand below the Constitution and may not contradict it. Therefore, in principle, an organic law should not be allowed to deviate from the three-fifths majority requirement for the elections of the President. The most appropriate way for introducing reforms concerning the majority required for the election of the President is through a constitutional amendment, adopted in conformity with the procedure provided for by the Constitution itself”.
Комментариев нет:
Отправить комментарий