Cine sunt beneficiarii strategiilor de rebranding a politologului Vitali Andrievschi…?

„Ţine minte, că singura cale de a scăpa de duşmani este să ţi-i transformi în prieteni”

Epopeea de „rebranding” ia amploare! Vitalii Andrievschi continuă să-şi materializeze strategiile, dar deja la un alt nivel şi prin scheme mult mai sofisticate. În calitate de subiect al strategiilor lui Andrievschi rămîn a fi PCRM, liderii acestei formaţiuni, electoratul şi desigur PSD-ul lui Şelin, el însuşi şi dorinţele protagoniştilor social-democraţi de a se afirma pe eşichierul moldovenesc şi nu numai.

Fiind la curent cu starea de lucruri din PCRM, Andrievschi ştia foarte bine care va fi reacţia formaţiunii după evadarea grupului Dodon, mizînd anume pe faptul că ideologii PCRM vor mobiliza potenţialul intern pentru a se afirma în mod revoluţionar şi desigur în stradă. Logica lui Andrievschi reiese dintr-un algoritm foarte simplu, iar ideologii PCRM-ului nu s-au gîndit prea mult şi au recurs la manevrele aşteptate de Andrievschi&Co.

Acelaşi Andrievschi mai ştia că forţe motrice de mobilizare a maselor tinere cu potenţial protestatar era echipa lui Dodon din PCRM. Dacă facem o retrospectivă în diferite faze ale campaniei electorale pentru fotoliul de primar vedem clar că Andrievschi de pe atunci prepara calitatea lui Dodon de forţă motrice, transferînd întreg arsenalul de activişti în spatele lui Dodon. Testarea acestui front a fost efectuată în perioada campaniei electorale. Astăzi vedem cum se reconfigurează încetul cu încetul pe linia socialiştilor şi este în fază de aşteptare pentru startul cel mare.

Manevrele au fost făcute cu o iscusinţă desăvîrşită de Andrievschi&Co avînd cunoştinţă de cauză şi vizavi de faptul, că PCRM nu se mai bucură de susţinere din partea cercurilor politice şi economice din Federaţia Rusă. Drept dovadă serveşte vizita lui Voronin la Moscova, care după spusele aceluiaşi Andrievschi „a fost fără de rezultat”.

Să ne amintim, că Rusia nu va mai susţine PCRM deoarece nu crede lacrimilor şi de sigur nu va ierta schimbarea la faţă a comuniştilor, care în anul 2001 au învins graţie sloganului „integrare în uniunea Rusia-Belarusi-Kazahstan!”, ca în 2003 să-şi schimbe totalmente vectorii politici în defavoarea interesului geopolitic al Kremlinului în regiune.

Recentele proteste sunt un indiciu care demonstrează că PCRM la moment nu este în stare să organizeze masele. Tot mai puţini şi mai puţini reacţionează la discursurile liderilor PCRM care sunt din ce în ce mai sterile şi neconvingătoare inclusiv pentru membrii şi simpatizanţii partidului. Nemaivorbind de electoratul partidelor din AIE.

Doar cu o simplă afirmaţie precum că „actuala guvernare este criminală”, PCRM nu va reuşi să-şi recupereze poziţiile pierdute, fiindcă salariile sunt achitate la timp, nu s-a schimbat practic nimic la nivel social şi economic în ţară (conform datelor Biroului Naţional de Statistică), iar imaginea Moldovei în plan extern a înregistrat un aspect pozitiv, obţinînd încrederea atît din partea cancelariilor occidentale, cît şi în faţa liderilor de la Kremlin.

De asemenea un lucru care ar trebui să deranjeze PCRM este, că AIE a reuşit să se poziţioneze strategic şi în faţa Beijingului, care de facto nu se mai orientează la comuniştii moldoveni din considerentul că delegaţia formată PCRM s-a compromis prin comportamentul său, fiind condusă nu de liderul formaţiunii după cum necesită protocolul ci de Secretarul partidului.

Pe cealaltă latură a strategiei lui Andrievschi vedem cum se dirijează PSD, care la fel desfăşoară nişte acţiuni sterile şi fără perspectivă. Este totalmente lipsit de sens şi greu de înţeles, cînd un reprezentant al cercurilor oligarhice conduce cu protestul săracilor, nevoiaşilor şi pensionarilor.

Unica utilitate a măsurilor organizate de Şelin sunt contribuţiile pe care acesta le alocă protestatarilor, pentru a face show cu mascaradă în faţa Primăriei şi a Guvernului RM. 

Ca şi acţiunile PCRM, acţiunile organizate de PSD, după strategiile lui Andrievschi sunt menite să demonstreze impotenţa acestor 2 partide în faţa auditoriului electoral de stînga. În acest caz, situaţia creată ne impune să fim martorii proverbului vechi moldovenesc „Cînd doi se bat, al treilea cîştigă”.

Cine este cel de-al treilea sau mai bine spus cei care întră în categoria de beneficiari? Am putea spune că sunt mai mulţi. Unul din ei ar fi desigur Dodon şi Partidul Socialiştilor.

Cum Dodon şi suita lui vor utiliza conjunctura creată de Andrievschi pe fonul penuriei de idei a PCRM şi respectiv a PSD, vom elucida-o în articolul următor.